Motto: „Ce a fost, este și acum, iar ce va fi, a fost deja.”
(Ecclesiast, fiul lui David)
Pornind de la visul lui Jerard Moore „Să spargem vidul”, un scop ar fi să extragem din vid perechile particulă-antiparticulă. Cercetătorii fizicii cuantice au descoperit în vid o sumedenie de entități virtuale și o mare cantitate de informație cuantică ce se află pretutindeni, și care este la baza universului, ajutând-ul să se dezvolte și să se extindă. Ei susțin că în spatele acestei informații există o Inteligență Superioară, ce proiectează holograme în spațiu.
Pribram a spus: Lumea obiectiva nu exista, cel puțin nu în modul în care suntem obișnuiți s-o înțelegem cu logica noastră. În realitate, tot ceea ce există în această lume nu este decât o infinitate de frecvențe și unde, iar această „realitate” nouă ne pare concretă, solidă și tangibilă, doar pentru că creierul nostru include în complexitatea sa mecanisme capabile sa transforme în interior proiecțiile obiectelor care compun lumea ce ne înconjoară.
Un preot și un călugăr, Lametri și Grigorii Mendel (și nu doar ei), care au făcut mari descoperiri în știință, au declarat că universul se dilată. El chiar se dilată. Atâta timp cât oamenii stau cu ochii pe extremitățile vizibile, percepând ceva acolo, acel ceva (dependență de informație) se va materializa în urma activării programului holografic informațional, prin simpla observare. Vidul cuantic conține particule virtuale ce apar și dispar într-un timp nemăsurabil. O particulă-cuantă poate fi pretutindeni în același timp, ca undă ori ca particulă. O informație enorm de mare se poate afla într-un vid cuantic foarte infim și am exemplificat fenomenul memorării informației: o singură particulă persistentă înmagazinează în sine întreaga informație, așa cum o mostră de ADN poartă în sine informația despre întreaga omenire. De aici, cel mai potrivit mi se pare să începem de la perechile de cromozomi ai genomului uman, pentru că anume omul își are partea sa de creație care-i aparține, expresia arhicunoscută a fizicianului american John Wheeler:„orice observabilă este absolut dependentă de observator”. Așa cum noi oamenii suntem diferiți, la fel și conceptele noastre despre unul și același fenomen, sunt diferite. De exemplu B. P. Hajdeu spunea că „Sfânta Treime este Dumnezeu, Patria și Eu”. Dacă gândurile noastre sunt impulsuri de energie, care sesizând o informație o și materializează, atunci aş admite că Tatăl se manifestă prin inforamție, Fiul – prin materie și Duhul Sfânt - prin energie, căci nu poate nimic să existe în spațiul 3D (și nu doar), până nu înglobează aceste trei ipostaze: informație+materie+energie. Iisus a spus:„Nu înţelegi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl?” Și această numită în știință Inteligență Supremă include în sine mult mai multe taine decât putem sesiza noi oamenii cu capacitățile noatre. Nicăieri în scrierile sfinte nu este menționat cum arată Dumnezeu-Tatăl, într-un singur loc e scris, că EL este „bătrân de ani” și atât. Ba mai mult: este scris că pe EL este imposibil de văzut. Și i-a spus Iisus lui Nicodim:„Adevărat zic ție, că nu-l vei vedea pe Dumnezeu până nu te vei naște din nou.”. Sensul acestui raționament îl vom dezghioca mai târziu.
Acum pornim de la premisa „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu”, de aici deducem totuși, că la început a fost Dumnezeu, iar cuvântul, fiind un cod (am explicat codarea și decodarea informației în cuvânt), materializează informația emisă sub influiența unui impuls de energie (emoția). Deci noi, oamenii, fiind parte din ÎNTREGul format din informație+materie+energie, suntem obligați să slujim acestui ÎNTREG, Sfintei Treimi după anumite legi lăsate în Scrierile Sfinte, așa cum e obligată fiecare celulă să slujească în favoarea organului din care face parte, altfel, organismul are imunitatea care omoară celulele distructive.
Cum am ajuns noi să existăm? Dumnezeu trebuia să aibă o intenție de a face cerul cu stele, soarele și luna, pământul și apa și toate celelalte. El trebuia să simtă o emoție, să-și dorească să facă asta, iar pentru armonizare, s-o facă din iubire.
Nu pot explica, de ce știința înconjoară faptul că sunt dovezi care confirmă purcederea omului din pământ, cum ar fi momentele găsirii în enzimele noastre a următoarelor elemente: seleniu, fier, zinc, cupru, magneziu, potasiu, mangan și alte metale care-și au proveniența din pământ. În Biblie găsim scrieri care chiar merită atenția cea mai sporită, cum ar fi faptul că Dumnezeu a făcut omul cu mare iubire, din pământ și apă, adică din lut. A folosit apa, pentru că apa e fluidă, nu are forme determinate așa cum le are pământul și apa înmagazinează ușor informația, fenomen demonstrat științific, pentru care Masaru Emoto a luat Premiul Nobel. Și acum, că s-a oferit acest prestigios Premiu și pentru descoperirea existenței apei în organism și sub formă de undă, fenomen numit în știință aquaporină, e nevoie să reflectăm și mai mult la desăvârșirea aplicată de forța Divină asupra unui boț de lut. Deci noi, oamenii, fiind creația lui Dumnezeu din iubire, suntem datori să manifestăm iubirea ca formă a divinității pe pământ și nu avem dreptul să ne manifestăm altfel, pentru că suntem înzestrați cu putere de creație „...căci l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul și asemănarea Sa.” De aici, trebuie să înțelegem, că noi nu trăim într-o viață care ne este totalmente determinată și o parte de responsabilitate în fenomenul creației ne aparține. Iată de ce a spus Sfântul apostol Pavel că „omul e liber să facă ce vrea el, dar nu tot ce face e spre folosul lui”. Adică omul are libertatea să greșească, dar poate și să nu greșească, atât cu fapta, cât cu cuvântul, cât și cu gândul. La începutul creației Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” . Faptul că creația continuă este demonstrat științific de Stephen Hawking, care împreună cu echipa sa, a studiat funcționarea câmpurilor cuantice în jurul nanogăurilor negre care de fapt nu erau în întregime negre, ci emiteau lumină, indicând o conexiune profundă între gravitație și termodinamică. Deci, 95% la sută din spațiu fiind materie întunecată. Aceste procente includ informația care sub influiența energiei, formează materia. Asta este proveniența tuturor substanțelor pe care le vedem în jurul nostru: atât a obiectelor și subiecților, cât și a fenomenelor. Ba mai mult: există fenomene imposibil de sesizat cu simțirile noastre, fenomene care se extind în infinit și care-și au importanța și influiența lor iminentă. Doar că toate se supun unei și aceleiași legități proiectiv-informaționale, începând de la particulele subatomice, atomice (care sunt 99,9% spațiu gol) și finisând cu planetele: toate au formă sferică. Dar nu poate fi lumină fără două elemente complementare sferice. În locul unde se întretaie două nanosfere se formează vizica pesces, care este lumina, fiind o formă lenticulară ce se găsește în lumea vie (de exemlu în retina ochiului). În acest spațiu se formează germenele vieții, din care se structurează un tor, ce se înfășoară în el însuși având o deschidere foarte mică în interior. Vorbind de tor, trebuie să înțelegem că el include în sine complexitatea formelor de la cubul metatron(ce include o matrice, care prin unirea centrelor (ori colțurilor) formelor într-un anumit fel, se poate extrage un alt corp geometric) care înglobează toate solidele platonice, de la cub, până la icosaedru și dodecaedru. Se spune că în școlile vechi, cel care pronunța cuvântul dodecaedru era ucis (iarăși numărul 12), pentru că forma dodecaedru pentagonal este forma conștiinței universale, considerat depozitarul unei informații secrete, de aceea foarte mulți gânditori (conștient sau inconștient) au lucrat cu aceste forme, indiferent că le-au expus în știință ori în artă. Nu ştiu dacă şi-a pus cineva întrebarea: de ce molecula de ADN uman este construită dintr-un raport dual dintre dodecaedru și icosaedru ce se rotesc într-o succesiune specifică trecând dintr-o formă în alta sub un unghi de 72º (72 fiind un număr cu mai multe semnificaţii). Să considerăm și faptul că 12×6 fac 72 (numărul 6 îl găsim începând de la structura carbonului, care este elementul esențial pentru viață, format din 6 neutroni, 6 protoni și 6 electroni (poate aici e ascuns misterul numărului 666), steaua lui David, ce are 6 colțuri etc..
Dar, să recunoaștem: trăim într-o lume extraordinar de frumoasă și minunată. Chiar dacă multe lucruri nu sunt prea bine armonizate, cu toată variabilitatea care persistă, oricum predomină niște legi care nu pot fi contestate și ele sunt nu doar cele pe care noi le considerăm. Vorbind însă de legile descoperite în timp, de oameni geniali, care și-au sacrificat întreaga viață cercetărilor științifice, punând baza acestor legi, cum ar fi legea gravitației, legea conservării energiei, legea conservării maselor și altele. Savanții timpurilor erau considerați geniali în perioada care au demonstrat anumite fenomene, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să ne oprim. Evoluția continuă și orice generație merge cu un pas înainte spre desăvârșire. Lucrurile și ființele materiale sunt făcute deja. Scrierile sfinte spun că omul n-a descoperit nimic, toate sunt făcute de Dumnezeu sub cea mai desăvârșită formă: omul doar încearcă să le pătrundă pentru a le înțelege. E important ca această înțelegere să fie corectă. Pentru fiecare om venit în această lume, scopul este desăvârșirea. Fericit acel care conștientizează importanța creșterii spirituale, abia atunci începe adevărata desăvârșire. Pentru că succesele obținute la nivel de materie sunt importante doar pentru a ne ajuta să creștem spiritual. Ceea ce reprezintă valoarea supremă, este conştientizarea modificărilor obținute la nivel subconștient, adică scopul primordial este să creștem în noi dimensiunea spirituală și asta trebiue să înțelegem din scrierile sfinte. Omul deseori rătăcește înțelegând distorsionat Legile Divine: bate mătănii până face cucuie, fără însă a ierta; dă pomeni pentru iertarea păcatelor, fără însă a înceta să judece, face închinăciuni până la aprindere pulmonară ori tasare de coloană, fără însă a iubi etc. Pentru suflet este important a înțelege corect scrierile sfinte, la fel cum pentru trup e important a diagnostica corect boala, înainte de a o trata.
Dar, vorbind de legile demonstrate științific, multe din ele au fost exprimate prin formule matematice, iar eu, având fericita ocazie să lucrez cu reputatul matematician (unicul cibernetic din Moldova), acad. Petru Soltan, am beneficiat de niște lecții inestimabile, inclusiv cunoaștera metodelor de matematizare a descrierilor unor fenomene. Totul a început chiar din primul an de colaborare, de la un articol pe care eu îl numisem „Teoria inteligențelor emoționale”, pentru că tema emoțiilor mă macină încă din anii de facultate. I-am dat articolul D-lui Soltan să-l evalueze. La citit. L-a apreciat ca fiind foarte original și profund și mi-a propus să-l matematizăm. Am ajuns la aceea, că din douăzeci de pagini, au rămas doar opt și asta pentu că eu am cerut să fie explicate unele aspecte, că de fapt informația-n sine era concentrată în formule. Articolul a fost publicat în Revista Științifică a USM sub denumirea „Emoțiile și cugetarea” (Emotion and meditation). Am rămas uluită de măsura în care se poate comprima în câteva formule o informație descrisă pe zeci de pagini. De aici vreau să exemplific formula lui Newton și anume F=ma, adică forța este egală cu masa înmulțit cu accelerația. Cunoscând două dintre acestea, putem cu ușurință să o determinăm pe a treea. E o teorie întreagă concentrată în trei litere, care a fost o formulă foarte exactă, până când a venit Einștein și a spus că lucrurile stau puțin altfel: dacă se mărește accelerația până aproape de viteza luminii, atunci timpul și spațiul își iau alte dimensiuni. Această declarație ne pune în reflecție mai ales din anul 2012, când la CERN cu ajutorul LHC-ului a fost găsit boson-ul, particulă subatomică (ce oferă masă celorlalte particule), numită și Particula lui Dumnezeu.
Richard Dawkins, un eminent etolog britanic, biolog evolutionist, a adus o importantă contribuție la dezvoltarea științei evoluției prin teoria sa, numită Fenotipul extins, conform căreia manifestările fenotipice nu sunt limitate la nivelul organismului, ci se extind în mediu, incluzând și corpul altor organisme, fenomen demonstrat de fizicienii ruși V.Poponin și P.Gariaev. Într-o eprubetă vidată (știm că vid-ul include un haos fotonic) a fost întrodusă o mostră de ADN. După întroducerea ADN-ului, printr-o forță misterioasă imediat s-au structurat fotonii într-o ordine bine determinată, ba mai mult, după extragerea AND-ului din eprubetă s-a păstrat structura ordonată a fotonilor. Tot acești doi cercetători au demonstrat și influiența emoțiilor asupra structurii de ADN, care fiind supusă influienței câmpurilor emoționale pozitive (iubire, recunoștință) se dilata și lanțurile structurii se deschideau, iar fiind supuse trăirilor negative (furie, ură) se contractau, adică molecula se micșora și se bloca. AND-ul își schimba starea imediat, în dependență de trăirile ce le emiteau subiecții implicați în experiment. Nu a fost posibilă o măsurare a timpului între emiterea emoției și reacția moleculei, pentru că reacția avea loc simultan. Concluzia a fost următoarea: emoțiile noastre modifică AND-ul, iar AND-ul modifică materia din care se structurează lumea.
Tomasetti și Voldeinștein, doi mari oncologi de la Institutul Hopkins, au demonstrat fenomenul de restabilire a structurii AND-ului. În timpul înmulțirii celulelor, când se multiplică AND-ul, care are trei miliarde de litere, se pot pruduce anumite erori. La un million de litere se întâmplă aproximativ o eroare. Aceasta nu e mult, pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat cu mecanisme de reparare a acestor erori. Acest mecanism „citește” șirul de litere și unde găsește o neconcordanță o elimină. Spre exemplu înlocuirea unui nucleotid cu altul. Pentru o înțelegere clară, să ne imaginăm că în fiecare secumndă în organismal nostru se sintetizează un million de milioane de AND. Tomasetti și Voldeinștein au spus: emoțiile negative tulbură mecanismele de reparare a AND-ului. Noi cunoaștem faptul că stresul slăbește sistemul imunitar și acești doi savanți-oncologi au demonstrat vulnerabilitatea omului sresat în fața cancerului, cercetând istoria fiecărui bolnav de cancer, toți fără excepție au suportat situații stresante pe care nu le-au putut depăși. Au evitat însă cuvântul „Dumnezeu”, pentru că au publicat în „Science”, revistă americană înființată de Thomas Edison în 1880, fiind drept cea mai prestigioasă revistă științifică din lume, din care sunt selectate lucrările premiilor Nobel. Acest exemplu este încă o dovadă a dezechilibrului dintre știință și religie, deși ar fi foarte bine și mult mai constructiv ca între aceste două esențe să persiste armonie...
„Cu cât mai multă înțelepciune îți pătrunde inima, cu atât mai multă tristețe.” ( Ecclesiast)
Ana SÎRBU
