„Misterul întregului Univers și frumusețea
sa profundă se ascund în fiecare
din noi.” (Marius Torok)
În plan material, orice entitate omenească trăieşte în spațiul
3D și este o fiinţă triunitară supusă unei optici mintale
tridimensionale. Fiind înzestrat cu 5 simțuri (vizual, olfactiv,
gustativ, senzitiv, auditiv) omul poate percepe doar o parte foarte
îngustă a realităţii. Ceea ce ar debloca și alte simţuri, capabile a
sesiza structuri nonmateriale, este iubirea necondiţionată şi trăirea
după legile Creatorului, în caz contrar survine lipsa armoniei,
respectiv nemulțumirea. Omul ar trebui să găsească valoarea
ascunsă în ADN-ul său şi să realizeze adevăratul potenţial, ce e în
stare a schimba realitatea, în primul rând a accepta
interconexiunea sa cu ceilalţi oameni şi cu tot ce-l înconjoară,
altfel lumea va sucomba în necunoaştere.
Umanitatea acum se află
într-o intersecţie hotărâtoare: o direcţie aparţine salvării şi alta
uitării, iar alegerea ne aparţine. Ceea ce s-ar cere de la noi, este să
privim în noi înşine, doar acolo vom găsi adevărul, căci a spus
Iisus:„Împărăția mea este în inima voastră”.
În minusculul sistem al atomului, există o forţă şi o conştiinţă
inteligentă, pe care Einştein a numit-o matricea întregii materii.
Tot Einştein a spus că realitatea este o iluzie, deşi e una
persistentă, iar Don Miguel Ruiz a scris: ,,Nu stelele sunt cele care
creează lumina, ci mai degrabă lumina creează stelele”. Asta ne
duce la o singură concluzie: realitatea există exact ,,...precum în
cer, aşa şi pe pământ...”.
Să examinăm structura unui atom din organismul uman, este
aceeaşi ca şi a sistemului solar. Fiecare atom este 99,999 spaţiu
gol şi totuşi aceşti atomi alcătuiesc lumea materială (exterioară şi
interioară). Totuşi o parte din această lume este infinită, iar altă
parte este finită, ,,precum în cer, aşa şi pe pământ”. În centrul fiecărui atom persistă o energie misterioasă, care este încă
necunoscută. Admit că acolo ar fi nucleul Conştiinţei Supreme,
care de fapt se materializează prin energie informaţională, iar
fiecare entitate umană este una din frecvenţele acestei conştiinţe,
unică expresie a acelei frecvenţe. Există un adevăr care a fost
suprimat de-a lungul anilor şi anume faptul că fiecare deţine o
cheie spre univers. Omenirea este vectorul între sus şi jos, între
cer şi pământ, iar instrumentele încredinţate nouă pentru a crea
această legătură sunt gândurile, sentimentele şi emoţiile noastre,
care sunt un limbaj invizibil ochiului, dar care persistă real sub
aspect informațional. Numai prin acceptarea cunoaşterii
spirituale şi aplicarea ei în ştiinţă, va fi găsit adevărul. Să comparăm o
imagine sesizată la nivel
microscopic - vizica pisces, cu o imagine
cosmică fotografiată cu
ajutorul aparatului Hubble,
formată din materie pe care astronomii o numesc nebuloasă. Le găsim cu forme aproape identice: ,,precum în cer
aşa şi pe pământ”.
nebuloasa
Înțelegem cu toții că este
imposibil ca acea nebuloasă (să
nu-i zic haos cosmic) să se
structureze sub anumite forme,
fără o frecvență informațională.
Însă pentru a învedera și mai mult sintagma ,,precum în cer, aşa şi pe pământ”, să examinăm și
structura microscopică a momentului transformării zigotului în
embrion: încercând să găsim o explicație a coincidențelor de forme și a
începutului existenței fiecărui individ ca ființă în spațiul 3D, fapt
care ne motivează să ne întoarcem la perechile de cromozomi ai
genomului uman.
Noi, oamenii, înainte de a exista ca entități pământești,
existăm ca proiecție, ca gând, ca intenție a Divinității. Dacă în
cursul timpului Dumnezeu are intenție să aducă in viata
pământească toate variantele irepetabile de configurație câte le
oferă structura noastra genetică, numărul combinărilor posibile cu
cele 24 perechi de cromozomi depășește astronomica cifră de
282.429.536.481. Aceste versiuni s-au dovedit a fi irepetabile
(demonstrat științific prin teste de ADN). Deci, vorbind despre
„sfârșitul lumii”, trebuie să înțelegem că un ciclu, nu poate fi
încheiat, până nu se vor materializa toate acele variante posibile,
persistente la nivel informațional. Așa cum fiecare zi în viața
omului este un pas spre moarte, la fel și fiecare entitate umană
concepută este un pas spre sfârșitul lumii…
De ce în ultimii ani crește numărul familiilor care întâlnesc
impedimente la conceperea unei sarcini? Admit că în perioada
concepției este accesat la nivel informațional „butonul” „pornire”
(asta se întâmlpă în perioada când zigotul se transformă în
embrion) și se activează programul care dirijează dezvoltarea și
funcționarea organismului cu tot complexul de organe, menținând
o sincronizare perfectă între ele pe parcursul întregii vieți. E
necesar să fim atenți la câteva detalii care determină teleonomia
(mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de
anumite legități):
1. - ovulația are loc în ziua 12-14 din prima zi a ciclului;
2. - inima embrionului începe să bată în ziua 20-22;
3. - dacă în această perioadă „inima” nu va bate (o
minusculă pulsație), survine ciclul, adică, dezvoltarea embrionului
devine imposibilă și natura oferă încă o șansă peste 12 zile (iarăși
număru 12).
Dacă încercăm să explicăm matematic exixtența și infinitatea
Sfintei Treimi, ar trebui să pornim anume de aici: începând din
prima zi a ciclului (când începe ovula să-și maturizeze oocitul
pentru concepție), adunăm 12 zile (ziua ovulației) cu 22 zile (ziua
când începe a bate „inima”) și rezultatul îl împărțim la Trei,
obținem 3 la infinit…
96
12+22=34; 34:3=11,3333333;
și 22:3= 7,3333333, iarăși infinitatea Treimii,
(la sacralitatea numărului 7 voi reveni) iar dacă nu a avut loc
reconfigurarea embrionului (aș spune sălășuirea Sfântului Duh
(informația în materie prin energie), pentru a se deschide acest
portal, este nevoie de o anumită frecvență), peste 12 zile se oferă
o altă șansă, iar împărțind numărul 12 de două ori la 3, iarăși
obținem 3 la infinit…
12:3=4; 4:3=1,3333333!
Un studiu pe care l-am făcut aparte despre evoluția zigotului
m-a uimit prin „coincidența” de rezultate de 3 la infinit în fiecare a
doua zi a embrionului.
Motive ale eșecului concepției pot fi diverse, dar toate au o
singură rădăcină – dezarmonizarea cu Legea Universală a
sincronicității. Neactivarea programului informațional, pentru că
el deja a fost epuizat, ori dacă se activează, cred că ar fi cazul de
luat în calcul și persistența unor „viruși” în acest program, care
cauzează anumite anomalii în dezvoltare (rar, dar se întâmplă),
unul din motive ar putea fi nedorința și disensiunea (ori neștiința)
părinților (strămoșilor), de a trăi după Legile Sfinte și moștenirea
carmică, iclusiv matricierea astrală.
O contribuție fabuloasă în această direcție este ipoteza
Penrose-Hameroff , care este poziția nondeterministă cea mai
convingătoare, până în prezent. Este o teorie în care constiința a
existat de la începutul universului, și este prelucrată în nanotubuli
polimeri cilindrici ce formează citoscheletul, proiecția, sau
suportul informațional-structural, în interiorul tuturor celulelor
umane (la aceasta vom reveni).
Richard Dawkins a publicat o carte numită Gena egoistă,
prin care promovează o concepție despre evoluție centrată pe
genă, unde explică foarte clar că scopul genelor transmise de la
stră-stră-străbunei este de a se reproduce. Deci este un aspect ce
15 Eminent etolog britanic, biolog evoluț ionist, om de ştiinţă (ateu), profesor de
Înţelegere Publică a Ştiinţei la Universitatea Oxford ține de determinism și noi știm că Dumnezeu a lăsat prima lege
„Creșteți și vă înmulțiți”(Geneza), dar este și aspectul liberului
arbitru și această libertate este lăsată pentru ca omul să se apropie
de Dumnezeu, singur, conștient, cu voință proprie și să trăiască
după Legile Lui. Nerespectând legile sfinte, omul singur (conștient
ori inconștient) se pedepsește pe sine ori pe urmașii săi, prin boli,
prin eșecuri în viață, ori chiar moarte. Legile Divinității
funcționează prin corecția ori excluderea impulsurilor
informaționale parazitare ce vin din partea unor entități, la fel cum
celulele imunitare în organism distrug virușii, lăsând organismului
posibilitate de creștere și dezvoltare.
Oricât ar încerca ateii să demonstreze inexistența Divinității,
totdeauna sunt argumente și dovezi contrarii, pentru că există o
infinitate de fenomene ce nu pot fi nici demonstrate, nici
dezmințite. În ultimii ani însă, știința a adus multe dovezi care
confirmă existența Divinității, ceea ce este în defavoarea ateilor.
Necredința este lipsa credinței, așa cum întunericul este lipsa
luminii, căci a spus Iisus: „Nu eu, credința ta te-a vindecat.”.
Deci, credința face minuni și nu lipsa ei…
Să comparăm o altă „coincidență” de forme dintre
complexitatea structurală a celulelor creierului și complexitatea
structurală a universului. Examinând aceste două imagini,
involuntar se centrează atenția pe sintagma „precum în cer, așa și
pe pământ”, spulberând persiflarea materialiștilor.
Dacă structura neuronală este similară cu imaginea cosmică a
Universului, este posibil, ca noi să fim în gândul unui „organism”
care are creier, iar noi – simple gânduri, ori vise ale acelui
„organism” gigant, ai cărui neurini noi îi vedem ca structură a
Universului. Ori iarăși ajungem la întrebarea: „De ce noi, ființele
omenești, nu putem trăi fără somn?”.
Între materie și nonmaterie: cu cât mai profund e cercetat
fenomenul în plan material, cu atât mai mult se reliefează în plan
informațional și invers. Bio-fotonii fac vogă în științele viului,
pentru că energia nefinită poate lua forme diferite în conștiința
fiecărui individ. Dar cum apare conștiința în creierul uman, de
unde vine și unde pleacă, este un fenomen cu adevărat misterios.
Doctorul american Stuart Hameroff și fizicianul britanic
Roger Penrose au expus o teorie despre existința conștiinței umane
și au numit-o Orch-OR (Orchestrated Objective Reduction).
Cercetând fenomenul mai bine de douăzeci de ani, savanții au
ajuns la următoarea concluzie: conștiința exista dintotdeauna și
este formată din substanțe cuantice care fac parte din structura
fundamentală a universului, persistând și după moartea
fiziologică a ființei umane. Cercetătorii mai susțin, că aceste
substanțe constituie chiar materia primă a universului și sunt
localizate în nanotubuli ascunși în creier.
Doctorul Hameroff
spune: „ Atunci când inima încetează să bată, informaţia stocată în
creier – conştiinţa noastră – nu este distrusă, ci se scurge în
univers. Să spunem că inima se opreşte să bată, sângele se opreşte
să curgă, microtubulele îşi pierd starea de cantitate. Dar
cantitatea de informaţii, care este în microtubule, nu este distrusă.
Nu poate fi distrusă. Pur şi simplu ajunge în univers. Dacă
pacientul este resuscitat, această cantitate de informaţii se
întoarce în microtubule şi pacientul spune: “Am avut o experienţă
aproape de moarte. Am văzut o lumină albă. Am văzut un
tunel”etc…”.
Orch-OR este o teorie argumentată convingător de către
savanți, însă eu imaginându-mi procesul în sine, volens-nolens mă
întreb: cum și sub ce formă cantitatea de informație din acei
nanotubuli este transmisă în univers? Dar dacă e cazul pacientului
resuscitat: cum și sub ce formă, informația se scurge înapoi? Dacă
este cu neputință a sesiza cumva acest transfer de informație,
atunci ar fi posibil că ea, informația, să fie tramnsmisă nu prin
intermediul materiei, ci prin particule subatomice de antimaterie,
care au proprietăți de înmagazinare și transferare a informației. Nu
vreau să contrazic savanții care susțin că nonmateria este
antonimul materiei, fiecare are dreptul la părere. Dar, dacă gândim
logic: nonmateria în sine este vid, însă informația nu poate exista
în vid, ea este o încărcătură energetică, de aceea cred că mai
corect ar fi să o numim antimaterie. Același termen l-aș atribui și
conștiinței – antimaterie!
Despre puterea conștiinței este scris frumos în volumul 1
„Învățături ale părintelui Arsenie Boca”: „Conștiința nu aprobă
niciodată viciul și păcatul, prin natura ei de a nu se lăsa învinsă”
(Boca, 2008). Ar fi bine să citim scrierile acestui sfânt
necanonizat, care fiind bine erudit, a fost înzestrat și cu
înțelepciune divină, înțelegând din interior multe fenomene
misterioase. Iată ce a scris Arsenie Boca în volumul 6 „Despre
durerile oamenilor”: „Pentru om descoperirea lui Dumnezeu întrînsul este propria lui descoperire….. Omul se desăvârșește și
ajunge expresie supremă, când sufletul lui se recunoaște în
veșnicie, în infinit.”. În volumul 1 al aceleiași serii, scrie: „Nimic
nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuiește pe toate.
Căci firul iubirii ridică fiii spre cerescul Tată, și pogoară pe
Tatăl, Fiul și Duhul în fii. Iar pe fii, Dumnezeul iubirii îi leagă
întreolaltă ca să fie una.”. Acest raționament involuntar curge în
teoria Orch-OR, înaintată de Penrose-Hameroff mult mai târziu,
reliefând faptul că cerul și pământul sunt un întreg și toate sunt
„precum în cer așa și pe pământ”…
Profesorul și medicul român Radu Dop, chirurg cu o bogată
carieră universală și de cercetare în programe naționale și
internaționale și cu experiență în domeniul strategiilor de
dezvoltare durabilă în programe World Bank, European Comision,
SDCA (Swiss Agensy for Development and Cooperation) spune
că în primii trei ani de viață copiii pierd o cantitate foarte mare de
neuroni, pentru că nu sunt „stimulați”. Profesorul susține că
înainte se vorbea despre două-trei mii de contacte dendritice,
acum însă, s-a conchis că sunt 30 de mii, adică, cu cât neuronii
sunt stimulați, cu atât capacitățile lor se extind. Cu cât mai multă
informație încorporează, cu atât mai activ își caută alți neuroni
cărora să le transmită această informație, astfel mintea umană
devine din ce în ce mai productivă. D-nul Dop recomandă să
contemplăm zilnic natura, verdele - care este culoarea ce se află în
clorofilă și este cheia vieții. Fiind odihnitoare, face un transfer
fabulos de energie, care remodulează toate energiile din organism,
echilibrează și stimulează niște lanțuri neuro-musculare, îmbunătățind activitatea nervoasă. Este practic imposibil de văzut
traiectoria de la scoarță până la vârful degetelor de la picioare,
însă e posibil de simțit acest fenomen, dintr-o privire.
Considerând
faptul că ochiul este un aparat optic (vizica pisces), stimularea
plurisenzorială oferă distanță, forme, culori, curburi, ce crează o
stimulare politopică pe scoarța cerebrală, care înființează emoții și
sentimente, ceea ce este mai mult decât cunoaștere, deoarece
cunoașterea este în plan material, iar emoțiile se extind dincolo de
materie.
Pe de o parte e bine că au trecut vremurile când o declarație
ce depășește limitele logicii te poate condamna la închisoare
pentru zeci de ani – soarta lui Nicolai Cozîrev (și nu numai), ori
pe viață - soarta lui Galileo Galilei, ori chiar mai rău, soarta lui
Giordano Bruno, care a fost teolog și a fost ars pe rug pentru
convingerea asupra infinității lumii și universului, pe de altă parte,
sunt încă și în zilele noastre multe victime a obscurantismului. Aș
fi în stare chiar să expun câteva exemple, care deși ar părea
simple, își au extensii profunde.
Să sperăm că ne va ocoli cazul în care omenirea vrând să
pătrundă și să descâlcească unele enigme, mai tare le-ar încâlci,
fără însă a conștientiza posibilitatea suitei de consecințe. Pentru că
există legea carmică (inevitabilul) ceea ce reprezintă 50% din
iminență, dar mai există și legea liberului arbitru, alte 50%, pentru
care suntem obligați să răspundem în fața Divinității.…
„Nu e atât de important ceea ce nu știu oamenii, cât este de
important ceea ce știu atât de bine și nu este adevărat.” (Josh
Billings)
Ana SÎRBU
