Începând cu perioada antichității, când lumea încă se închina mulțimilor de zei, procesul cunoașterii adevărului despre misterul providenței se află în continuă ascensiune transcendentă.
Dacă
analizăm fenomenul evoluției noastre prin prisma dogmelor, sub orice formă,
avem menirea de a ne desăvârși ca ființe spirituale. Oricâte impedimente ar
apărea în cale, oricum vom ajunge la cunoașterea adevărului, iar performanțele
tehnologice ne ajută să găsim explicații întemeiate fiecărui fenomen, pe care
Dumnezeu l-a zidit cu desăvârșire.
De-a lungul timpului fizicienii încearcă să
înțeleagă din ce este alcătuită lumina, însă abia în sec.XIX J.C.Maxwell,
fizician scoțian, definește lumina drept val
electromagnetic. Dar începând cu sec.XX, Max Planck, fizician german, apoi
colegul său Albert Einștein, au demonstrat că lumina este alcătuită din
particule numite fotoni. Formula lui Einștein E=mc2 nu este deloc
lipsită de consistență, ba mai mult, eu cred că prin această formulă el a
reușit să ne convingă, că energia este materie și materia este
energie. De atunci este pusă în dezbateri semnificația funcției de undă
a particulelor de lumină. Sperăm ca „lumina” fizicii cuantice să explice
acestă nedumerire.
În 2012, când a fost
descoperită Particula lui Dumnezeu, Rolf Dieter Heuer, fostul șef al CERN-ului
spune într-un interviu, că a obținut rezultate fantastice doar încrezându-se în
logica
fizicii, legile fizicii și legile matematicii subliniind că bosonul
Higs ajută să înțelegem doar 5% din materia universului, însă 95% rămân
necunoscute (vorba fiind de energia
întunecată și materia întunecată). R.D.Heuer mai spune că visul lui este să
descopere particula care alcătuiește materia întunecată...
Am menționat performanțele tehnologice, pentru că ele
ne ajută să înțelegem natura atât a macrocosmosului, cât și a microcosmosului.
Cercetându-se nanouniversul savanții caută să înțelegă totuși semnificația
funcției de undă a particulelor subatomice și în sfârșit a fost obținută o
imagine a vibrației fotonului. Iată ce spune Radoslaw Chrapkiewicz, fizician
polonez, care împreună cu echipa sa cercetează natura fotonului:„Am
efectuat un experiment pentru a măsura și a vedea ceva incredibil de greu de
observat: forma flancurilor de undă ale unui singur foton.” Ceea ce ne-a uimit este că imaginea
obținută reliefează cu precizie forma celui mai vechi simbol cunoscut încă din
antichitate și anume Crucea cu opt colțuri.
Rezultând din forma imaginii miraculoase a fotonului, ne întrebăm: ce forță informațională creatoare există la baza acestei realități, dacă până și particulele subatomice vibrează sub forma Crucii? Ce informație poartă vibrația particulelor respective? Examinând această fotografie, volens-nolens mergem în istoria simbolurilor pentru a găsi semnificația sugestivului insemn, care amintește atât de Crucea Patee, cât și de Crucea Malteză.
Ce simbolizează Crucea în sine?
Esențială şi
relevantă în acest sens este o traectorie transcendentă a conceptelor de
descifrare a tainelor divine în diferite perioade de timp.
Crucea Patee are origine
templieră și este o Cruce a Ordinului lui Hristos. Cele opt vârfuri ale ei
simbolizează regenerarea, numărul opt reprezintă renașterea și infinitul, fiind
frecvent utilizată drept cruce a botezului și simbol al protecției. A fost
numită Crucea Malteză după ce cavalerii sf. Ioan au trăit pe o insulă
din Marea Mediterană numită Malta, până atunci însă era considerat cel mai
înalt insemn al onoarei, purtat de Luptătorii Flăcărilor. Cavalerii Luptătorii Flăcărilor purtau Cruce de
culoare roșie, iar cei care s-au dus cu Sf. Ioan pe Malta, au schimbat culoarea
din roșie în albă, denumind Crucea Patee în Crucea Malteză, numindu-se Cavalerii Păcii și nu Luptătorii Flăcărilor. Astfel au rămas
în istorie cvalerii Crucii Roșii și cavalerii Crucii Albe. Au schimbat
culoarea, dar nu și forma.
Vorbind de vremea lui Iisus,
care a spus:„Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși,
să-și ia crucea și să mă urmeze.” (Marcu 8:34), încă nu știm exacta
tâlcuire a acestei exspresii, pentru că mai târziu, sensul spiritual al Crucii
va fi extins, pentru a expune dogma creștină a ispășirii. Forma acestei Cruci
este încrustată și pe monedele preromane și precreștine, fapt ce adeverește că
aceasta a fost simbolul predilect al celților. Forma respectivă a Crucii a
fost un simbol al Divinității din vremea apariției civilizațiilor istorice.
Această Cruce a fost găsită în Egipt, adesea în mâinile diverșilor zei
egipteni, ori chiar și pe sarcofagele și pereții mormintelor lor, sensul ei
fiind acel al vieții veșnice, al imortalității. Există surse care spun că acest
simbol exista în Babilonul antic în venerarea zeilor soarelui Mithra și Tammuz.
În creștinism însă, Crucea a fost adusă de împăratul Constantin, care fiind un
adorator păgân, a avut o viziune, unde Crucea era poziționată înaintea
soarelui, după care a avut loc convertirea sa de la păgânism la creștinism.
Trebuie să recunoaștem că
forma acestui simbol are o semnificație divină, reflectând forța creatoare
supremă, iar dovezile arheologice trecute prin timp ne sunt încă o dovadă că civilizațiile
precedente au cunoscut adevărul despre veșnicie care nu-și are
sorgintea în materie, ci în antimaterie...
Acum, că a fost posibil (cu ajutorul tehnologiilor performante)
să se obțină imaginea aceastei Particule, ne este mare uimirea să
găsim o asemănare uluitoare cu forma celui mai vechi simbol al veșniciei. Imaginea fotografică a Particulei
de Lumină ne aduce o limpezire a enigmei Crucii Malteze. Prin
vibrație de lumină, forța acestui simbol transcende hotarele realităților
multiple, purtând greutate informațională predestinată omenirii înainte de
înființarea universului, totodată reconfirmând teoria creaționismului...
„Bucură-te Cruce, podoaba cea prealăudată a Adevărului!”(din Acatistul Sfintei Cruci)
Ana SÎRBU
