CONȘTIINȚA INCONȘTIENTĂ - INTERPRETĂRI ȘI INTERCONEXIUNI

„Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea rațională este servitorul fidel al acesteia; noi am creat o societate care onorează servitorul și a uitat darul.” (A. Einștein)

            Suntem în perioada în care știința a ajuns într-un stadiu de incompletitudine și se simte necesitatea unei serii de schimbări, o chestiune dificilă, pentru că decenii la rând oameni de știință s-au dezvoltat și manifestat în știința reducționistă, de aceea le este foarte greu să recunoască acum că ea nu este completă. Nu trebuie să acuzăm pe nimeni și nu vom nega vre-o lucrare științifică, sunt stadii firești ale evoluției. Ca urmare o parte a oamenilor de știință sunt tributari științei reducționiste, care evidențiază mai mult aspectul fizic și chimic al sistemului biologic. O altă parte au sesizat importanța interacțiunii acestor aspecte, prin extinderea celor văzute în cele nevăzute, încercând să construiască o punte între știința reductivă și cea fenomenologică.

            Ce este știința fenomenologică?

         Este știința ce se ocupă de interrelaționarea omului cu omul și omului cu mediul înconjurător. Omul nefiind entitate separată, ci parte a întregului. Încă la începutul sec XIX filosoful german Edmund Husserl afirmă primatul conștiinței asupra existenței și încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării complexității ansamblului de fenomene așa cum se manifestă ele în spațiu și timp. Dacă luăm fenomenul în sine, deși este destul de simțit, el nu se supune unor testări măsurabile: de exemlu emoțiile, psihicul, conștiința, mintea, sunt mai degrabă extensii ale materialității în câmpul spiritualității, care este deja o componentă nonfizică și de care se ocupă știința fenomenologică, incluzând o paradigmă nouă în viziunea lucrurilor. Rene Descartes a spus: „Mă îndoiesc, deci gândesc! Gândesc, deci exist!”. Această afirmație ne pune în reflecție pentru a înțelege că omul trebuie să fie mai mult, nu să aibă mai mult. E clar, că Descartes își definește existența prin gândire, impunând un echilibru între constituienta materială și cea spirituală.

            Mai târziu a intrat în scena științifică Newton, care a evidențiat anumite delimitări între ele. Conștiința sau proiecția minții, la nivel informațional este mai importantă decât proiecția morfologică. Cu ajutorul gândului-voință omul se poate integra în tot ceea ce-l înconjoară și am exemplificat mai sus fenomenul „venirii pe apă”, menționat în Biblie – unica scriere ce a rezistat mileniilor.

               Apropo de Biblie! 

            Ar fi cazul ca oamenii de știință să fie mai atenți la această carte, ce e o combinațiune din mai multe cărți și care este de fapt științifică, pentru că include în sine toate ipostazele universului, începând cu genetica, cosmogonia, cosmologia, astronomia, calendaristica, astrologia, istoria, teogonia, numerologia și terminând cu etica și estetica. Iată de unde trebuie să luăm învățăturile! Iată de unde trebuie să începem cercetările! Și aspectele trebuiesc cercetate în complexitate și nicidecum separate, pentru că există câmpul energeticinformațional, fiind Întregul care le transcende pe toate făcându-le interdependente. Chiar dacă multe fenomene menționate în această carte depășesc hotarele rațiunii, trebuiesc considerate și cercetate cu rigurozitate. Noi ne-am deprins să cercetăm doar ceea ce se măsoară, se vede și ocupă loc în spațiul 3-D în limitele reducționiste, dar, vorba lui Dostoievski: „Tot ce e întemeiat pe rațiune nu este temeinic.”.

            Lev Tolstoi a criticat ritualurile ce au fost incluse în jurul învățăturii lui Hristos (Tolstoi, 2009) (ritualuri ce au dat naștere multor secte ce se dușmănesc între ele, suferind de o deficiență lăuntrică, ce le dă un caracter neonest, nedefinit și încețoșat) și a menționat în scrierile sale: „Creștinismul nu numai că nu este un amestec de lucruri înalte și obișnuite, ci dimpotrivă, este cea mai puternică, pură și completă învățătură metafizică și etică, deasupra căreia rațiunea omului, până în ziua de azi, încă nu s-a ridicat și pe făgașele căreia se mișcă inconștient cea mai înaltă activitate umană în domeniul politic, științific, poetic, filosofic etc..”. 

            Acea învățătură metafizică menționată de Tolstoi (și nu numai), care a studiat-o și Eminescu prin fiorul lui intuitiv, ne-o dezvăluie fizica cuantică ce vine să ne spună că particulele se formează dintr-un câmp energic invizibil și amorf, așa încât conștient sau inconștient, fenomenul de creație este o mișcare permanentă de la energie amorfă la formă, de la spirit la corp și invers. Astfel principiul care crează totul materializează fiecare gând, de aceea, pentru armonie, e nevoie ca gândurile să fie constructive și emoțiile pozitive. Trebuie să avem totală încredere în înțelepciunea sursei de unde luăm învățături, pentru a fi absorbiți de proces, fără să ne preocupe rezultatul. Să înțelegem că suntem supuși tuturor influiențelor din univers, nu doar influienței gravitației, altfel, nici pendulul Foucault nu s-ar mai mișca spre „nemișcătoarele stele”, apoi să se întoarcă relativ spre pământ (Eco, 1991).

            Biblia ne aduce multe învățături esențiale care merită reflecții. De exemlu taina botezului lui Iisus: mergând spre râul Iordanului, unde veneau mulți care se pocăiau și erau botezați, sfântul Ioan a zis: „După mine vine cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec și să-i dezleg curelele încălțămintei. Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”. Este scris: „Și îndată când ieșea Iisus din apă, s-au văzut cerurile deschizându-se și Duhul Sfânt coborându-se peste EL în chip de porumbel.”. (Mat 3:16, Ioan 1:32). 

            Sfântul Ioan propovăduia credința. A venit Iisus și a propovăduit tot credința: nu i-a fost frică de faptul că putea fi învinuit de plagiat, pentru că adevărul e unul. Cum am putea noi să înțelegem fenomenul de coborâre a Duhului Sfânt? Este o taină, care nu încape în limitele materialiste. E scris „în chip de porumbel” mai degrabă metaforic, pentru că pe atunci era imposibil de conceput o expresie cum ar fi „flux de energie” și pentru a putea fi înțeles de mintea omenească, mintea, care de fapt reflectă în creierile umane toată informația din univers. Aș spune mai degrabă o concentrare individuală a informației din univers, pentru că fiecare percepe și reacționează la lucruri și fenomene în mod diferit. Iisus a spus: „de asta în pildă grăiesc vouă, că ei văzând, nu vor vedea și auzind, nu vor auzi, nici vor înțelege.”(Mat. 13:13). Avem pilda semănătorului: semința căzută lângă cale, era mâncată de păsări; semința căzută pe piatră, nu avea pământ pentru rădăcini și se uscară; semința căzută între spini, crescură spinii și o înecară; numai semința căzută în pământ bun, dase rod. Când ucenicii au întrebat: „Ce înseamnă asta?”, Iisus le-a zis: „Cine aude cuvântul Împărăției și nu înțelege, vine vicleanul și-l fură, este semința de lângă cale; iar semința din pietriș este cel care aude cuvântul, îl înțelege cu mintea, dar nu-l înțelege cu inima și neavând rădăcini numaidecât se smintește; semința din spini este acela carui înșelăciunea bogăției și patimilor sugrumă cuvântul; semința căzută în pământ bun, este acela care vede, aude și înțelege cuvântul și doar acela va aduce rod. Fericiți sunt cei care văd, aud și înțeleg, căci mulți prooroci și drepți vor căuta să vadă și nu vor vedea; vor căuta să audă și nu vor auzi, nici cu inima vor înțelege.”.

            Deci, Iisus ne-a arătat modalitatea de interpretare a pildei pentru acele vremuri și pentru că omenirea evoluează, trebuie să evolueze și modalitățile de interpretare. Acestei pilde îi putem atribui și o interpretare directă fiecărui dintre noi în parte ori, fiecărei fapte a noastră. Drept semință, voi exemplifica o carte – a scris-o cineva, nu contează cine. A nimerit acea carte într-un depozit cu un număr impunător de cărți: care mai bune, care mai puțin bune, dar erau foarte multe. S-a rătăcit printre ele și nimeni nu a mai dat de ea ca s-o citească - e semința aruncată printre spini; a nimerit acea carte într-o familie necărturară, unde nimeni nu poate citi, a stat ici-colo și a cules praful până când cineva a aruncat-o, fără să-i vadă utilitatea - e semința nimerită pe piatră; a nimerit acea carte întrun hol unde toți aleargă agitați și nimeni nici nu vede că pășește sau chiar calcă peste o carte - e semința nimerită în drum. Însă a nimerit acea carte într-o bibliotecă de Carte-rară, unde ea e căutată, citită, interpretată, valorificată și transmisă altor generații și asta e semința nimerită în sol bun, care a dat roade.

            Dar!

         Unde cred eu că Iisus a lăsat loc pentru reflecții în această parabolă? Că doar ne revine oricum măsura noastră de responsabilitate! A nimerit ea-semința în sol bun și are toate condițiile, dar roadele ei depind nu doar de sol, ci și de calitatea ei – seminței! Deci, acea carte, va fi valorificată după greutatea scrierilor din ea! Iar dacă această semință nu este o carte, ci este omul, atunci pătrundem, că omul în sine are un germene capabil să rodească în felul său. De aici e limpede, că roada depinde de doi factori: mediul în care ajunge și calitatea seminței. Și această pildă o putem atribui fiecărui individ, în orice domeniu de activitate. Avem foarte multe talente care sunt lipsite de condiții de manifestare, din diferite motive – au nimerit „în drum”, ori „pe piatră”, ori „printre spini” (asta deja depinde de memoria epigenetică a fiecăruia, adică de bagajul carmic moștenit ori a fost matriciat până, sau la naștere), dar dacă a nimerit „în pământ fertil”, având toate condițiile de creștere, trebuie să-și scoată ce are mai bun, pentru a da o roadă bună.

            Având desăvârșirea drept rost al venirii pe pământ, trebuie să tindem a fi cea mai bună versiune a noastră, indiferent de nivelul, locul și timpul în care ne aflăm. Să fim iubitori și înțelegători, căci suntem toți părți ale aceluiași Întreg. Iisus este pentru noi cel mai strigător exemplu al dragostei. Fariseii condamnau pe păcătoși. Ei î-l condamnau și pe Iisus pentru că vorbește cu ei, dar Iisus îi compătimea - spunând că nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci acei bolnavi - încercând să ridice nivelul de conștiință celor căzuți în frecvență. În conceptul meu „a înțelege cu inima” înseamnă emoțiile ce pătrund în plinătatea cuvântului, ori a spus și Arsenie Boca „a dat Dumnezeu inima pentru a fi îndreptată spre Tatăl ceresc, nu pentru a fi împotmolită cu gunoiul lumii”. Materialiștii evită a cerceta sentimentele, trăirile, emoțiile, fenomene ce nu se supun minții, dar până la urmă și mintea este un mister, care după studiul creierului necesită a fi domeniul cel mai cercetat.

            Dacă am sesiza fenomenul când spunem Tatăl nostru: „precum în cer, așa și pre pământ...”, unde se poate reflecta imensitatea cerului pe pământ, cu toată complexitatea tainelor ce le include, decât în structurile ființei omenești? Deci este o substanță energetic-informațională care întrepătrunde (și leagă într-un fel) atât cele din cer, cât și cele de pe pământ, reglând o transformare continuă, prin inseparabilitate cuantică. Presupun că mintea este cea, care transcende toate formele de materie vizibilă și invizibilă, căci „L-a creat Dumnezeu pe om după chipul și asemănarea SA”. Tot Arsenie Boca a scris: „mintea e o putere arzătoare și trebuie să sălășuiască înr-ânsa vederea lui Dumnezeu, care este și El tot foc”. Tot aici găsim și expresia „Din trecut trebuie să luăm flăcările, nu cenușa.” (Boca, 2008). Un om ce aparține unei religii, va avea ca oponent un alt om, de altă religie, care va crede la fel de mult în altceva, dar adevărat este ceea ce este.

            Un mecanism al minții (care aș spune că e susținut de forța inimii) sunt emoțiile, ce nu pot fi văzute, controlate, măsurate ori subordonate rațiunii și se extind în spațiu ca frecvențe, vrem noi sau nu vrem. Oricât ar înțelege omul că trebuie să iubească pe dușmanul lui, emoțiile trec prin logică: cum ar putea să-l iubească pe cel care i-a făcut rău? Chiar încercând să-și controleze emoțiile, el simte impulsuri de ură pentru răufăcător. Și asta a fost întotdeauna, motiv pentru care mulți gânditori ai vremurilor au menționat acest fenomen: Nikola Tesla  a spus „Dacă ura voastră ar fi transformată în curent electric, ar lumina întreaga lume!”;Vasile Militaru a scris „Din ce prinde-n ea măsura, - două sunt fără măsură, / Uneia îi zicem „haos”, alteia îi zicem „ură...” (Militaru, 2014) ș.a.. 

            Însă anume emoțiile sunt frecvențe care se transmit inclusiv prin câmpul epigenetic și afectează generațiile tinere și ajungem să ne întrebăm: oare ce vină are un copil mic, ce suferă de o boală grea, ori s-a născut bolnav? Răspunsul este, că el din zigot s-a format în acest câmp îmbibat cu emoții negative (supărare, furie, nemulțumire, tristețe, invidie, ură etc.) și toate celulele lui sunt formate și „hrănite” din frecvențe joase, care împiedică dezvoltării armonioase a fătului și stopează evoluția spirituală a acestei ființe. Avem cercetările care au demonstrat că amplitudinea sentimentului de supărare este de cinci ori mai mare decât a sentimentului de bucurie, adică pentru un echilibru emotiv șeful trebuie să aducă subalternului de cinci ori laude și o dată să aducă mustrare. Pe de altă parte Iisus a zis să dăm pâine și sare dușmanului. Ca să ajungiem a ne iubi dușmanul, ori cel puțin să nu-l urâm, e nevoie de gând-voință, care ar neutraliza supărările cauzate, dar pentru activarea acestei energii a gândului-voință e nevoie de montarea emotivă pe frecvențe informaționale subtile, care ar provoca o beatitudine ce transcende conștiința (rolul revenind dimensiunei spirituale).

            Vorbind însă de modificarea conștiinței, ar trebui să începem de la șamanii care pe vremuri știau să aleagă acele plante, care provocau transa ori diferite halucinații, fără verificare în condiții de laborator. Un exemplu cu greutate științifică ar fi cercetările genialului astrofizician rus Nikolai Kozyrev, care în 1937 a fost condamnat la zece ani de pușcărie pentru câteva declarații, una dintre care a fost susținerea teoriei extinderii universului și alta era „Conștiința nu totdeauna determină existența!”. Nu a trecut prea mult timp ca acele declarații să-și demonstreze validitatea.

        În 1947, peste trei luni după ce a fost eliberat, Cozârev a susținut doctoratul cu tema „Teoria structurii interne a stelelor, ca bază pentru cercetare în natura energiei stelare.”. Tot Cozârev este cel care a înaintat teoria concomitenței timpului, (spunea că timpul poate apărea instantaneu și pretutindeni). 

            Apoi a inventat sistemul de oglinzi, constituite din tuburi de oglinzi de aluminiu perfect șlefuite și răsucite în sens orar. Cei care au intrat în acele oglinzi, au experimentat niște trăiri ciudate, cu modificări în conștiință, ce au dus la amplificarea capacităților paranormale, cu viziuni din trecut și viitor, iar ieșind de acolo au dovedit a avea capacități care nu le mai avuse până atunci. Puteau subit să scrie și să vorbească în limbi absolut străine pe care nu aveau de unde să le cunoască, ori să-și bage mâna în apă clocotindă și s-o scoată netraumată... Dar și mai interesant aici, este faptul că în timpul experimentului a fost determinată o dilatare a timpului. Fiind uluiți de rezultat, savanții ruși au perfecționat aceste oglinzi și au extins sistemul, deoarece experimentele au demonstrat că este un strat în spațiu, unde se păstrează toată informația atât din trecut și prezent, cât și din viitor, de unde e posibil de accesat informația necesară. Fenomenul respectiv a fost numit în știința nouă conștient comun. Experimentul a continuat cu încercarea de a transmite niște simboluri în baza din Novosibirsk: când a intrat cercetătorul în interiorul sistemului de oglinzi, a simțit o undă de șoc. S-a simțit fenomenul geofizic nu doar în interior, ci și în perimetrul bazei, unde se desfășura experimentul: s-a extins miros de ozon, iar deasupra zonei în care era instalată oglinda a apărut un nor ciudat din care a ieșit un OZN discoidal.

            Acest experiment s-a repetat de șapte ori, după care toți cercetătorii implicați, toți fără excepție, au simțit foarte clar prezența unor entități inteligente și în același timp neprietenoase (chestiuni menționate în rapoartele Academiei de Științe din Moscova, ținute în secret mai mulți ani). Au simțit o senzație de teamă cumplită, dar faptul că au sesizat existența unor lumi paralele, i-au motivat și pe englezi a se implica în experiment.

            Dorința de a descoperi lumile paralele au pus pe altarul științei sume enorme de bani, contribuție în parteneriatul ce a dezvoltat rapid tehnologiile, ajungând la nivelul acceleratorului de particule de lângă Geneva, cu ajutorul cărui în 2012 a fost descoperit bosonul. E necesar însă a manifesta prudență în această cercetare a necunoscutului, deoarece nu putem nici măcar bănui care pot fi consecințele activării unor câmpuri de energie ascunsă. Aici e cazul să menționăm efectul legii rezonanței, care transmite în univers toată informația, începând de la gândurile noastre, emoțiile și finisând cu faptele. Inteligența artificială funcționează după o programare gândită de creierul uman, dar creierul nu poate gândi fără trăiri. Adică, emoția ar fi un impuls care generează idei, le proiectează mai întâi la nivel imaginar (virtual), după care le structurează în realitatea vizibilă, temelia rămânând dimensiunea cuantică, dar ce e cuantic, e incert. Cercetătorii fizicii cuantice au descoperit în vid o sumedenie de entități virtuale și o mare cantitate de informație cuantică ce se află pretutindeni, și care este la baza universului, ajutând ca universul să se dezvolte și să se extindă. Ei susțin că în spatele acestei informații există o inteligență superioară, ce proiectează holograme în spațiu. În așa caz putem spune că un produs al proiecței informaționale este și omul, care se dezvoltă dintr-un simplu zigot, până la tot comlexul de organe și complexitatea lor de funcționare, ce mențin pe parcursul întregii vieți o sincronizare perfectă, permanentă și coerentă.

            Tot descoperirile fizicii cuantice ne-au etalat neutrinii și trebuie neapărat să înțelegem: în momentul când sesizăm neutrinul din preajma noastră, am sesizat neutrinii din preajma planetelor mult mai departe decât Marte, Jupiter  ș.a., pentru că neutrinii se mișcă cu o viteză mult mai mare decât viteza luminii. Această înțelegere duce confruntări pe cărări nebănuite. Ne este clar și faptul că întregul nostru sistem solar trece printr-o schimbare și respectiv suntem nevoiți să acceptăm schimbări și la nivel de cunoaștere. Am intrat în perioada în care ne scapă de sub control multe necunoscute, iar jocul cu energii foarte mari poate deveni periculos.

            Savanți din 86 de țări au abordat problema pericolului dispariției omenirii de pe tera. Dintr-o listă întreagă, începând cu epoca glacială, asteroizi, civilizații cosmice, cataclisme ș.a. și finisând cu safeurile din laboratoare bucșite cu substanțe toxice (care le are mai ales Rusia și America), cea mai plauzibilă este cea care poate fi provocată de CERN (Cern) și anume vor fi deschise „porțile” altor dimensiuni.

            Aici suntem impuși să lăsăm fizica clasică la o parte și să ne imaginăm: dacă soarele se rotește pe o orbită eliptică în jurul unei stele mult mai mari, care îi menține câmpul gravitiv, prin urmare, centrul nostru solar, inclusiv întreaga galaxie se mișcă în jurul centrului galaxiei (să luăm în considerare faptul că în centrul galaxiei sunt mai multe găuri negre).

            Toate decoperirile științifice duc la inovații și progres, dar pentru a sesiza ce e bine și ce e mai puțin bine pentru omenire, cred totuși că e nevoie să considerăm înțelepciunea scrierilor sfinte. Victor Kernbach, poet, prozator și cercetător al mitologiei și al paleoastronauticii, a scris un volum de studiu al religiei numit „Biserica în involuție”, structurat în patru capitole mari. În capitolul trei este reflectată vocația duală a omului, subcapitolele incluzând atât condiția omului sub astre, între nădejde și deznădejde, teoria identității contrariilor, cât și despre omul ateu între liniștea și neliniștea sa. Dar, oricâte contrarii n-ar persista între ființa dublă a omului, aceste părți sunt nevoite să coexiste paralel. Fără să vreau mi-am amintit o strofă a unei poezii dintr-o carte – Labirint din sentimente - autoarea căreia este fiica mea - Veruța Sîrbu: „Și doar atunci e timpul de-a-nțelege / Adevărata ființă dubl-a unui om: / Din spirit bun cel judecat prin lege / Și trup de lut, care-a mâncat din pom...”.  

Ana SÎRBU.

PARTICULA LUI DUMNEZEU TRANSCENDE ENIGMA MALTEZĂ

        Începând cu perioada antichității, când lumea încă se închina mulțimilor de zei, procesul cunoașterii adevărului despre misterul providenței se află în continuă ascensiune transcendentă.  

Dacă analizăm fenomenul evoluției noastre prin prisma dogmelor, sub orice formă, avem menirea de a ne desăvârși ca ființe spirituale. Oricâte impedimente ar apărea în cale, oricum vom ajunge la cunoașterea adevărului, iar performanțele tehnologice ne ajută să găsim explicații întemeiate fiecărui fenomen, pe care Dumnezeu l-a zidit cu desăvârșire.

De-a lungul timpului fizicienii încearcă să înțeleagă din ce este alcătuită lumina, însă abia în sec.XIX J.C.Maxwell, fizician scoțian, definește lumina drept val electromagnetic. Dar începând cu sec.XX, Max Planck, fizician german, apoi colegul său Albert Einștein, au demonstrat că lumina este alcătuită din particule numite fotoni. Formula lui Einștein E=mc2 nu este deloc lipsită de consistență, ba mai mult, eu cred că prin această formulă el a reușit să ne convingă, că energia este materie și materia este energie. De atunci este pusă în dezbateri semnificația funcției de undă a particulelor de lumină. Sperăm ca „lumina” fizicii cuantice să explice acestă nedumerire.

            În 2012, când a fost descoperită Particula lui Dumnezeu, Rolf Dieter Heuer, fostul șef al CERN-ului spune într-un interviu, că a obținut rezultate fantastice doar încrezându-se în logica fizicii, legile fizicii și legile matematicii subliniind că bosonul Higs ajută să înțelegem doar 5% din materia universului, însă 95% rămân necunoscute (vorba fiind de energia întunecată și materia întunecată). R.D.Heuer mai spune că visul lui este să descopere particula care alcătuiește materia întunecată...

            Am menționat performanțele tehnologice, pentru că ele ne ajută să înțelegem natura atât a macrocosmosului, cât și a microcosmosului. Cercetându-se nanouniversul savanții caută să înțelegă totuși semnificația funcției de undă a particulelor subatomice și în sfârșit a fost obținută o imagine a vibrației fotonului. Iată ce spune Radoslaw Chrapkiewicz, fizician polonez, care împreună cu echipa sa cercetează natura fotonului:„Am efectuat un experiment pentru a măsura și a vedea ceva incredibil de greu de observat: forma flancurilor de undă ale unui singur foton.” Ceea ce ne-a uimit este că imaginea obținută reliefează cu precizie forma celui mai vechi simbol cunoscut încă din antichitate și anume Crucea cu opt colțuri.

Rezultând din forma imaginii miraculoase a fotonului, ne întrebăm: ce forță informațională creatoare există la baza acestei realități, dacă până și particulele subatomice vibrează sub forma Crucii? Ce informație poartă vibrația particulelor respective? Examinând această fotografie, volens-nolens mergem în istoria simbolurilor pentru a găsi semnificația sugestivului insemn, care amintește atât de Crucea Patee, cât și de Crucea Malteză.

Ce simbolizează Crucea în sine?

Esențială şi  relevantă în acest sens este o traectorie transcendentă a conceptelor de descifrare a tainelor divine în diferite perioade de timp.

            Crucea Patee are origine templieră și este o Cruce a Ordinului lui Hristos. Cele opt vârfuri ale ei simbolizează regenerarea, numărul opt reprezintă renașterea și infinitul, fiind frecvent utilizată drept cruce a botezului și simbol al protecției. A fost numită Crucea Malteză după ce cavalerii sf. Ioan au trăit pe o insulă din Marea Mediterană numită Malta, până atunci însă era considerat cel mai înalt insemn al onoarei, purtat de Luptătorii Flăcărilor. Cavalerii Luptătorii Flăcărilor purtau Cruce de culoare roșie, iar cei care s-au dus cu Sf. Ioan pe Malta, au schimbat culoarea din roșie în albă, denumind Crucea Patee în Crucea Malteză, numindu-se Cavalerii Păcii și nu Luptătorii Flăcărilor. Astfel au rămas în istorie cvalerii Crucii Roșii și cavalerii Crucii Albe. Au schimbat culoarea, dar nu și forma.

            Vorbind de vremea lui Iisus, care a spus:„Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să mă urmeze.” (Marcu 8:34), încă nu știm exacta tâlcuire a acestei exspresii, pentru că mai târziu, sensul spiritual al Crucii va fi extins, pentru a expune dogma creștină a ispășirii. Forma acestei Cruci este încrustată și pe monedele preromane și precreștine, fapt ce adeverește că aceasta a fost simbolul predilect al celților. Forma respectivă a Crucii a fost un simbol al Divinității din vremea apariției civilizațiilor istorice. Această Cruce a fost găsită în Egipt, adesea în mâinile diverșilor zei egipteni, ori chiar și pe sarcofagele și pereții mormintelor lor, sensul ei fiind acel al vieții veșnice, al imortalității. Există surse care spun că acest simbol exista în Babilonul antic în venerarea zeilor soarelui Mithra și Tammuz. În creștinism însă, Crucea a fost adusă de împăratul Constantin, care fiind un adorator păgân, a avut o viziune, unde Crucea era poziționată înaintea soarelui, după care a avut loc convertirea sa de la păgânism  la creștinism.

            Trebuie să recunoaștem că forma acestui simbol are o semnificație divină, reflectând forța creatoare supremă, iar dovezile arheologice trecute prin timp ne sunt încă o dovadă că civilizațiile precedente au cunoscut adevărul despre veșnicie care nu-și are sorgintea în materie, ci în antimaterie...                                                 

            Acum, că a fost posibil (cu ajutorul tehnologiilor performante) să se obțină imaginea aceastei Particule, ne este mare uimirea să găsim o asemănare uluitoare cu forma celui mai vechi simbol al veșniciei. Imaginea fotografică a Particulei de Lumină ne aduce o limpezire a enigmei Crucii Malteze. Prin vibrație de lumină, forța acestui simbol transcende hotarele realităților multiple, purtând greutate informațională predestinată omenirii înainte de înființarea universului, totodată reconfirmând teoria creaționismului...

„Bucură-te Cruce, podoaba cea prealăudată a Adevărului!”(din Acatistul Sfintei Cruci)

            Ana SÎRBU

AFINITĂȚI ȘTIINȚIFICE - PRECUM ÎN CER AȘA ȘI PE PĂMÂNT

 „Misterul întregului Univers și frumusețea sa profundă se ascund în fiecare din noi.” (Marius Torok) 

        În plan material, orice entitate omenească trăieşte în spațiul 3D și este o fiinţă triunitară supusă unei optici mintale tridimensionale. Fiind înzestrat cu 5 simțuri (vizual, olfactiv, gustativ, senzitiv, auditiv) omul poate percepe doar o parte foarte îngustă a realităţii. Ceea ce ar debloca și alte simţuri, capabile a sesiza structuri nonmateriale, este iubirea necondiţionată şi trăirea după legile Creatorului, în caz contrar survine lipsa armoniei, respectiv nemulțumirea. Omul ar trebui să găsească valoarea ascunsă în ADN-ul său şi să realizeze adevăratul potenţial, ce e în stare a schimba realitatea, în primul rând a accepta interconexiunea sa cu ceilalţi oameni şi cu tot ce-l înconjoară, altfel lumea va sucomba în necunoaştere.

            Umanitatea acum se află într-o intersecţie hotărâtoare: o direcţie aparţine salvării şi alta uitării, iar alegerea ne aparţine. Ceea ce s-ar cere de la noi, este să privim în noi înşine, doar acolo vom găsi adevărul, căci a spus Iisus:„Împărăția mea este în inima voastră”. În minusculul sistem al atomului, există o forţă şi o conştiinţă inteligentă, pe care Einştein a numit-o matricea întregii materii. Tot Einştein a spus că realitatea este o iluzie, deşi e una persistentă, iar Don Miguel Ruiz a scris: ,,Nu stelele sunt cele care creează lumina, ci mai degrabă lumina creează stelele”. Asta ne duce la o singură concluzie: realitatea există exact ,,...precum în cer, aşa şi pe pământ...”.

            Să examinăm structura unui atom din organismul uman, este aceeaşi ca şi a sistemului solar. Fiecare atom este 99,999 spaţiu gol şi totuşi aceşti atomi alcătuiesc lumea materială (exterioară şi interioară). Totuşi o parte din această lume este infinită, iar altă parte este finită, ,,precum în cer, aşa şi pe pământ”. În centrul fiecărui atom persistă o energie misterioasă, care este încă necunoscută. Admit că acolo ar fi nucleul Conştiinţei Supreme, care de fapt se materializează prin energie informaţională, iar fiecare entitate umană este una din frecvenţele acestei conştiinţe, unică expresie a acelei frecvenţe. Există un adevăr care a fost suprimat de-a lungul anilor şi anume faptul că fiecare deţine o cheie spre univers. Omenirea este vectorul între sus şi jos, între cer şi pământ, iar instrumentele încredinţate nouă pentru a crea această legătură sunt gândurile, sentimentele şi emoţiile noastre, care sunt un limbaj invizibil ochiului, dar care persistă real sub aspect informațional. Numai prin acceptarea cunoaşterii spirituale şi aplicarea ei în ştiinţă, va fi găsit adevărul. Să comparăm o imagine sesizată la nivel microscopic - vizica pisces, cu o imagine cosmică fotografiată cu ajutorul aparatului Hubble, formată din materie pe care astronomii o numesc nebuloasă. Le găsim cu forme aproape identice: ,,precum în cer aşa şi pe pământ”.

                     visica pisces

                 nebuloasa

            Înțelegem cu toții că este imposibil ca acea nebuloasă (să nu-i zic haos cosmic) să se structureze sub anumite forme, fără o frecvență informațională. Însă pentru a învedera și mai mult sintagma ,,precum în cer, aşa şi pe pământ”, să examinăm și structura microscopică a momentului transformării zigotului în embrion: încercând să găsim o explicație a coincidențelor de forme și a începutului existenței fiecărui individ ca ființă în spațiul 3D, fapt care ne motivează să ne întoarcem la perechile de cromozomi ai genomului uman.

 
            

            Noi, oamenii, înainte de a exista ca entități pământești, existăm ca proiecție, ca gând, ca intenție a Divinității. Dacă în cursul timpului Dumnezeu are intenție să aducă in viata pământească toate variantele irepetabile de configurație câte le oferă structura noastra genetică, numărul combinărilor posibile cu cele 24 perechi de cromozomi depășește astronomica cifră de 282.429.536.481. Aceste versiuni s-au dovedit a fi irepetabile (demonstrat științific prin teste de ADN). Deci, vorbind despre „sfârșitul lumii”, trebuie să înțelegem că un ciclu, nu poate fi încheiat, până nu se vor materializa toate acele variante posibile, persistente la nivel informațional. Așa cum fiecare zi în viața omului este un pas spre moarte, la fel și fiecare entitate umană concepută este un pas spre sfârșitul lumii… 

            De ce în ultimii ani crește numărul familiilor care întâlnesc impedimente la conceperea unei sarcini? Admit că în perioada concepției este accesat la nivel informațional „butonul” „pornire” (asta se întâmlpă în perioada când zigotul se transformă în embrion) și se activează programul care dirijează dezvoltarea și funcționarea organismului cu tot complexul de organe, menținând o sincronizare perfectă între ele pe parcursul întregii vieți. E necesar să fim atenți la câteva detalii care determină teleonomia (mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități): 1. - ovulația are loc în ziua 12-14 din prima zi a ciclului; 2. - inima embrionului începe să bată în ziua 20-22; 3. - dacă în această perioadă „inima” nu va bate (o minusculă pulsație), survine ciclul, adică, dezvoltarea embrionului devine imposibilă și natura oferă încă o șansă peste 12 zile (iarăși număru 12). Dacă încercăm să explicăm matematic exixtența și infinitatea Sfintei Treimi, ar trebui să pornim anume de aici: începând din prima zi a ciclului (când începe ovula să-și maturizeze oocitul pentru concepție), adunăm 12 zile (ziua ovulației) cu 22 zile (ziua când începe a bate „inima”) și rezultatul îl împărțim la Trei, obținem 3 la infinit… 96 12+22=34; 34:3=11,3333333; și 22:3= 7,3333333, iarăși infinitatea Treimii, (la sacralitatea numărului 7 voi reveni) iar dacă nu a avut loc reconfigurarea embrionului (aș spune sălășuirea Sfântului Duh (informația în materie prin energie), pentru a se deschide acest portal, este nevoie de o anumită frecvență), peste 12 zile se oferă o altă șansă, iar împărțind numărul 12 de două ori la 3, iarăși obținem 3 la infinit… 12:3=4; 4:3=1,3333333! Un studiu pe care l-am făcut aparte despre evoluția zigotului m-a uimit prin „coincidența” de rezultate de 3 la infinit în fiecare a doua zi a embrionului. 

            Motive ale eșecului concepției pot fi diverse, dar toate au o singură rădăcină – dezarmonizarea cu Legea Universală a sincronicității. Neactivarea programului informațional, pentru că el deja a fost epuizat, ori dacă se activează, cred că ar fi cazul de luat în calcul și persistența unor „viruși” în acest program, care cauzează anumite anomalii în dezvoltare (rar, dar se întâmplă), unul din motive ar putea fi nedorința și disensiunea (ori neștiința) părinților (strămoșilor), de a trăi după Legile Sfinte și moștenirea carmică, iclusiv matricierea astrală. O contribuție fabuloasă în această direcție este ipoteza Penrose-Hameroff , care este poziția nondeterministă cea mai convingătoare, până în prezent. Este o teorie în care constiința a existat de la începutul universului, și este prelucrată în nanotubuli polimeri cilindrici ce formează citoscheletul, proiecția, sau suportul informațional-structural, în interiorul tuturor celulelor umane (la aceasta vom reveni).

            Richard Dawkins a publicat o carte numită Gena egoistă, prin care promovează o concepție despre evoluție centrată pe genă, unde explică foarte clar că scopul genelor transmise de la stră-stră-străbunei este de a se reproduce. Deci este un aspect ce 15 Eminent etolog britanic, biolog evoluț ionist, om de ştiinţă (ateu), profesor de Înţelegere Publică a Ştiinţei la Universitatea Oxford ține de determinism și noi știm că Dumnezeu a lăsat prima lege „Creșteți și vă înmulțiți”(Geneza), dar este și aspectul liberului arbitru și această libertate este lăsată pentru ca omul să se apropie de Dumnezeu, singur, conștient, cu voință proprie și să trăiască după Legile Lui. Nerespectând legile sfinte, omul singur (conștient ori inconștient) se pedepsește pe sine ori pe urmașii săi, prin boli, prin eșecuri în viață, ori chiar moarte. Legile Divinității funcționează prin corecția ori excluderea impulsurilor informaționale parazitare ce vin din partea unor entități, la fel cum celulele imunitare în organism distrug virușii, lăsând organismului posibilitate de creștere și dezvoltare. Oricât ar încerca ateii să demonstreze inexistența Divinității, totdeauna sunt argumente și dovezi contrarii, pentru că există o infinitate de fenomene ce nu pot fi nici demonstrate, nici dezmințite. În ultimii ani însă, știința a adus multe dovezi care confirmă existența Divinității, ceea ce este în defavoarea ateilor. Necredința este lipsa credinței, așa cum întunericul este lipsa luminii, căci a spus Iisus: „Nu eu, credința ta te-a vindecat.”. Deci, credința face minuni și nu lipsa ei… Să comparăm o altă „coincidență” de forme dintre complexitatea structurală a celulelor creierului și complexitatea structurală a universului. Examinând aceste două imagini, involuntar se centrează atenția pe sintagma „precum în cer, așa și pe pământ”, spulberând persiflarea materialiștilor. 

            Dacă structura neuronală este similară cu imaginea cosmică a Universului, este posibil, ca noi să fim în gândul unui „organism” care are creier, iar noi – simple gânduri, ori vise ale acelui „organism” gigant, ai cărui neurini noi îi vedem ca structură a Universului. Ori iarăși ajungem la întrebarea: „De ce noi, ființele omenești, nu putem trăi fără somn?”.

            Între materie și nonmaterie: cu cât mai profund e cercetat fenomenul în plan material, cu atât mai mult se reliefează în plan informațional și invers. Bio-fotonii fac vogă în științele viului, pentru că energia nefinită poate lua forme diferite în conștiința fiecărui individ. Dar cum apare conștiința în creierul uman, de unde vine și unde pleacă, este un fenomen cu adevărat misterios.

            Doctorul american Stuart Hameroff și fizicianul britanic Roger Penrose au expus o teorie despre existința conștiinței umane și au numit-o Orch-OR (Orchestrated Objective Reduction). Cercetând fenomenul mai bine de douăzeci de ani, savanții au ajuns la următoarea concluzie: conștiința exista dintotdeauna și este formată din substanțe cuantice care fac parte din structura fundamentală a universului, persistând și după moartea fiziologică a ființei umane. Cercetătorii mai susțin, că aceste substanțe constituie chiar materia primă a universului și sunt localizate în nanotubuli ascunși în creier. 

            Doctorul Hameroff spune: „ Atunci când inima încetează să bată, informaţia stocată în creier – conştiinţa noastră – nu este distrusă, ci se scurge în univers. Să spunem că inima se opreşte să bată, sângele se opreşte să curgă, microtubulele îşi pierd starea de cantitate. Dar cantitatea de informaţii, care este în microtubule, nu este distrusă. Nu poate fi distrusă. Pur şi simplu ajunge în univers. Dacă pacientul este resuscitat, această cantitate de informaţii se întoarce în microtubule şi pacientul spune: “Am avut o experienţă aproape de moarte. Am văzut o lumină albă. Am văzut un tunel”etc…”.

            Orch-OR este o teorie argumentată convingător de către savanți, însă eu imaginându-mi procesul în sine, volens-nolens mă întreb: cum și sub ce formă cantitatea de informație din acei nanotubuli este transmisă în univers? Dar dacă e cazul pacientului resuscitat: cum și sub ce formă, informația se scurge înapoi? Dacă este cu neputință a sesiza cumva acest transfer de informație, atunci ar fi posibil că ea, informația, să fie tramnsmisă nu prin intermediul materiei, ci prin particule subatomice de antimaterie, care au proprietăți de înmagazinare și transferare a informației. Nu vreau să contrazic savanții care susțin că nonmateria este antonimul materiei, fiecare are dreptul la părere. Dar, dacă gândim logic: nonmateria în sine este vid, însă informația nu poate exista în vid, ea este o încărcătură energetică, de aceea cred că mai corect ar fi să o numim antimaterie. Același termen l-aș atribui și conștiinței – antimaterie!

            Despre puterea conștiinței este scris frumos în volumul 1 „Învățături ale părintelui Arsenie Boca”: „Conștiința nu aprobă niciodată viciul și păcatul, prin natura ei de a nu se lăsa învinsă” (Boca, 2008). Ar fi bine să citim scrierile acestui sfânt necanonizat, care fiind bine erudit, a fost înzestrat și cu înțelepciune divină, înțelegând din interior multe fenomene misterioase. Iată ce a scris Arsenie Boca în volumul 6 „Despre durerile oamenilor”: „Pentru om descoperirea lui Dumnezeu întrînsul este propria lui descoperire….. Omul se desăvârșește și ajunge expresie supremă, când sufletul lui se recunoaște în veșnicie, în infinit.”. În volumul 1 al aceleiași serii, scrie: „Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuiește pe toate. Căci firul iubirii ridică fiii spre cerescul Tată, și pogoară pe Tatăl, Fiul și Duhul în fii. Iar pe fii, Dumnezeul iubirii îi leagă întreolaltă ca să fie una.”. Acest raționament involuntar curge în teoria Orch-OR, înaintată de Penrose-Hameroff mult mai târziu, reliefând faptul că cerul și pământul sunt un întreg și toate sunt „precum în cer așa și pe pământ”…

            Profesorul și medicul român Radu Dop, chirurg cu o bogată carieră universală și de cercetare în programe naționale și internaționale și cu experiență în domeniul strategiilor de dezvoltare durabilă în programe World Bank, European Comision, SDCA (Swiss Agensy for Development and Cooperation) spune că în primii trei ani de viață copiii pierd o cantitate foarte mare de neuroni, pentru că nu sunt „stimulați”. Profesorul susține că înainte se vorbea despre două-trei mii de contacte dendritice, acum însă, s-a conchis că sunt 30 de mii, adică, cu cât neuronii sunt stimulați, cu atât capacitățile lor se extind. Cu cât mai multă informație încorporează, cu atât mai activ își caută alți neuroni cărora să le transmită această informație, astfel mintea umană devine din ce în ce mai productivă. D-nul Dop recomandă să contemplăm zilnic natura, verdele - care este culoarea ce se află în clorofilă și este cheia vieții. Fiind odihnitoare, face un transfer fabulos de energie, care remodulează toate energiile din organism, echilibrează și stimulează niște lanțuri neuro-musculare, îmbunătățind activitatea nervoasă. Este practic imposibil de văzut traiectoria de la scoarță până la vârful degetelor de la picioare, însă e posibil de simțit acest fenomen, dintr-o privire.

            Considerând faptul că ochiul este un aparat optic (vizica pisces), stimularea plurisenzorială oferă distanță, forme, culori, curburi, ce crează o stimulare politopică pe scoarța cerebrală, care înființează emoții și sentimente, ceea ce este mai mult decât cunoaștere, deoarece cunoașterea este în plan material, iar emoțiile se extind dincolo de materie.

            Pe de o parte e bine că au trecut vremurile când o declarație ce depășește limitele logicii te poate condamna la închisoare pentru zeci de ani – soarta lui Nicolai Cozîrev (și nu numai), ori pe viață - soarta lui Galileo Galilei, ori chiar mai rău, soarta lui Giordano Bruno, care a fost teolog și a fost ars pe rug pentru convingerea asupra infinității lumii și universului, pe de altă parte, sunt încă și în zilele noastre multe victime a obscurantismului. Aș fi în stare chiar să expun câteva exemple, care deși ar părea simple, își au extensii profunde. Să sperăm că ne va ocoli cazul în care omenirea vrând să pătrundă și să descâlcească unele enigme, mai tare le-ar încâlci, fără însă a conștientiza posibilitatea suitei de consecințe. Pentru că există legea carmică (inevitabilul) ceea ce reprezintă 50% din iminență, dar mai există și legea liberului arbitru, alte 50%, pentru care suntem obligați să răspundem în fața Divinității.… „Nu e atât de important ceea ce nu știu oamenii, cât este de important ceea ce știu atât de bine și nu este adevărat.” (Josh Billings)

Ana SÎRBU

FEMEIA - MAMĂ ȘI ZEIȚĂ

Superioritatea feminină

         Atributul suprem al divinității a fost și rămâne actul de creație - în care Femeia a fost și va rămâne personificarea fertilității și cheia către viitorul omenirii. În iconografia elenistică la fel se află imaginea Zeiței Mamă, care oferă nemurirea. Începând cu cele mai vechi scrieri sacre (inclusiv Tăblițele de la Tărtăria) găsim că femeile alese, numite Marile Preotese, cunoșteau foarte multe taine ale fenomenelor creatoare sacre, iar acestea țineau direct de Fazele Lunii. În istoricul descoperit de arheologi găsim că vârsta la fel are importanță: cu cât mai în vârstă este femeia, cu atât mai multe taine cunoaște, că chiar moștenind o putere transcendentă, fetița mică nu știe cum să o folosească și respectiv, poate cădea pradă puterilor întunericului - ceea ce în fizică cuantică se numește frecvență joasă.       

          Și statuetele antropomorfe la fel ne vorbesc despre faptul că, agentul spiritual purtător al sacralității a fost femeia și, raționând asupra acestui fenomen înțelegem că nici nu poate fi altfel - femeia va rămâne în continuare a fi reproductivitatea sacralității.

Dovezi arheologice

       De-a lungul timpului arheologii au adunat câteva milioane de figurine care ne vorbesc de faptul că sacralitatea era axată pe un model feminin, iar șarpele (uroboros) îl găsim pictat pe vase și sculptat, ca semnificând renașterea.

        În toate regiunile globului pământesc au fost găsite figurine (întregi și fragmentate) ale zeităților feminine, care sunt datate cu mii și chiar zeci de mii de ani.

   

       Astăzi avem costul popular tradițional ce are catrință - atribut găsit în sculpturile și picturile de milenii, ca fiind drept necesare în ritualurile religioase realizate de Marea Preoteasă împreună cu alte 6 Preotese (fiind 7 la număr și nu vom detalia aici legătură cu energiile planetare). Așadar, liturghiile antice erau înfăptuite de Marele Preotese, care erau ajutate de alte Preotese, iar în timpul liturghiilor erau folosite: toba, buciumul și toaca (care bate și astăzi pe la mănăstiri), pentru a sonoriza vibrațiile prin care se invocau zeitățile. Iar când venea timpul ca Marea Preoteasă să plece în cealaltă lume, sanctuarul ei era ars de celelalte Preotese - ele întorceau cu fața în jos atributele, vasele și instrumentele ei ritualice și ardeau🔥întregul altar.

Sărbătorile religioase și calendarul Lunar

       La dată de 9 Martie (pe stil vechi, care este și echinocțiul de PrimăVară) se celebra sărbătoarea Zeiței-Mamă, care mai târziu, în folclor a ajuns a fi Baba Odochia, iar la creștini, mucenița Eudochia - ceea ce reprezintă începutul anului agrar și apoi urmată de Sinziene, Florii, Lăzărițe, etc. - toate acestea sunt extensiile unei Religii Solare  fundamentate pe un Calendar Lunar.

       La fel există și colinde și alte obiceiuri ale tradițiilor, care nu au afinități cu religiile de azi, dar au fost matriciate în memoria colectivă și au fost transmise din generație în generație, ajungând până în zilele noastre. În rând cu multe ritualuri trecute în lista celor ,,interzise” de tributarii religiilor oficiale, s-au transmis și multe ceremonii religioase preluate și transformate de religii, fiind aplicate și astăzi în timpul slujbelor liturgice înfăptuite de preoți.

       În concluzie ajungem la faptul că fenomenologia, sau influențele asupra câmpurilor cuantice au existat dintotdeauna și va exista în continuare - fie oficial (prin tributari religioși); fie neoficial (prin cunoscătorii tainelor transcendente) - așa ori altfel, fizică cuantică ne-a demonstrat că există ,,lumea nevăzută” formată nu din materie, ci din energie și respectiv, omul, fiind Chip și Asemănare, poate influența frecvențele energiilor: în sus ori în jos - dependență de aspirații, iar întruchiparea fertilității și continuității nu poate avea decât chip de femeie.

Ana SÎRBU

Fragment din filmul documentar despre Simboluri și Semnificații - Niascharian, Taina spiritualității… pe care-l puteți viziona integral accesând link-ul https://youtu.be/MsNWgNRrtY8?si=PVt9Xe8LG5jS_Sdz

ACCEPTAREA EVOLUȚIEI

Foamea duhovnicească

     Mulți oameni trăiesc într-un disconfort permanent și nu înțeleg că asta este de fapt o foame duhovnicească. Necesitatea de cunoaștere este încifrată în genele umane de la Natură, încă din burta mamei - apoi după naștere, cu cât mai mult omul cunoaște, cu atât mai mult vrea să cunoască - este pentru creșterea lui spirituală. Această foame duhovnicească se păstrează pe parcursul întregii vieți, transmițându-se urmașilor.

     Ca să înțelegem ce înseamnă foame duhovnicească, este bine să înțelegem mai întâi ce înseamnă ,,duh”. Duhul este o substanță energetică care ne leagă sufletul de memoria neamului - această substanță se transmite în mare parte în timpul sarcinii și are anumită frecvență, dependență de încărcătura karmică și mai târziu, prin nivelul cunoașterii: aici se ascunde motivul pentru care unii sunt lenți și apatici, iar alții sunt energici și viguroși. 

       Dar, fiecare națiune, precum și fiecare religie își are egregor aparte (conștiința apartenenței - sociale, religioase, regionale, naționale, etc.), cu valorile sale și e bine să fim conștienți de aceste chestiuni, însă, există valori duhovnicești, UNIVERSALE, care nu au apartenență regională, națională sau religioasă. Această ține doar de memoria epigenetică și legătură cu Întregul - adică, Dumnezeu.

Evoluția spirituală

       Desigur că ar fi binevenite careva programe de învățare a generațiilor în evoluția spirituală fără a impune norme dogmatice. Noi avem capacități extraordinare pe care nici măcar nu știm că le avem - doar Iisus Hristos ne-a vorbit de ele - El a spus: ,,Nu eu, credința ta te-a vindecat.”.

În acest fenomen se ascunde o profunzime uluitoare, o profunzime care ne-a fost blocată pe parcursul timpului. Acum însă, energiile cosmice ne oferă frecvențe înalte, care ne condiționează deschideri și înțelegeri transcendente.

       Un indiciu direct al acestor schimbări este și ridicarea rapidă a frecvenței Pământului (rezonanța Schumann) și acest fenomen ține de energiile cosmice, deoarece, începând cu anul 2012 întreg Sistemul Solar a intrat în Axa Centurii Fotonice (fenomen cosmic foarte rar ce are loc o dată la 26 mii de ani) - un câmp specific cu frecvențe înalte care impune a experimenta spiritualizarea prin transformări profunde la nivel atât fizic, cât și psihic, emoțional, mintal și spiritual - iar noi trebuie să corespundem acestor frecvențe, altfel, ne scad șansele de supraviețuire ca civilizație.

       Ca și dvs, și eu îmi pun multe întrebări asupra acestor fenomene, dar sunt perioade când îmi pun anumite întrebări și nu primesc nici un răspuns, ori, răspunsul vine mult mai târziu, când sunt pregătită să-l accept.

Rolul religiilor

       Un rol important în evoluția omenirii îl au religiile, care (re)direcționează cursul istoric al popoarelor, deoarece au conexiune directă cu ,,lumea nevăzută” (expresie biblică), ori vorbind în termenii științei moderne - au puterea de a influența câmpurile cuantice a comunităților.

  Totdeauna au existat dezbateri privind creaționismul și compatibilitatea între istoria biblică a facerii lumii și teoriile științifice ale cosmologie și biologiei evoluționiste, însă, religia este foarte bună prin faptul că oferă o ajustare, o reglare a valorilor duhovnicești, deoarece, în afara valorilor vizibile, există valori invizibile; în afara valorilor fizice, există valori metafizice; în afara valorilor actuale, există valori istorice, prin care noi am ajuns să avem ce avem și care acum, chiar în acest moment, ne condiționează energii și câmpuri speciale pentru viitor.

    Așa cum toate transformările duhovnicești individuale sunt dureroase, la fel sunt și la scară mare - transformările religioase s-au produs prin foarte multe acțiuni forțate și chiar violente - motiv pentru care este bine să avem deschidere pentru schimbări și să punem pe prim plan acceptarea, ori cum i se spune în ortodoxie - smerenia sau cumpătarea - asta fiind cea mai importantă virtute. 

Valoarea vieții 

       Importat pentru om este ca el să înțeleagă VALOAREA VIEȚII lui… să pătrundă valoarea normelor morale, spirituale și etice pentru EVOLUȚIA VIEȚII lui. Un imperativ al acestei evoluții este apreciarea puterii energetice a femeii - pentru că femeia are acces la canalul energetic dătător de viață și are o forță creatoare aparte, care, dacă este încătușată poate deveni distructivă, atât pentru ea, cât și pentru cei din jur. Voi evita detalii la nivel de ADN cu proteine, unde Cromozomii au rol în păstrarea și transmiterea corectă a informației ereditare la celulele fiice în cursul diviziunilor celulare mitotice sau meiotice.

Ce ne spune istoria

       Istoria cunoaște femei singure bine realizate, dar nu cunoaște bărbați singuri bine realizați. Pentru că femeia este creatoare și dătătoare de forță invizibilă. Pentru că femeia primește ca o Mamă dăruitoare pe toți care se adresează la ea (nu ne referim la cazuri cu abateri). Este binevenit să fim deschiși, sinceri, să oferim sprijin și ajutor celor mai slabi - dar și aici să avem discernământ: pentru că, fiecare trebuie să-și parcurgă drumul vieții lui, iar dacă ajutăm pe cine nu merită, vom lua prelucrarea karmică asupra noastră. Dar, acest subiect îl vom aborda în alt context, pentru că, e bine ca totul să fie în MĂSURĂ - inclusiv INFORMAȚIA care ne alină foamea de cunoaștere moștenită de la predecesorii noștri care am mâncat din Pomul Cunoașterii…

Ana SÎRBU.