sâmbătă, 10 februarie 2024

FIECARE LUMÂNARE ÎȘI SPUNE POVESTEA


        FIECARE LUMÂNARE ÎȘI SPUNE POVESTEA dependență de situația celui, pentru care arde.🔥

         Atât flacăra, cât și lacrima lumânării, iau anumite forme, după energiile din spațiu, datorită faptului că focul este materie metafizică …și aceasta nu vine în contradicție cu materia fizică și explicația științifică a fuziunii nucleare în care se eliberează o anumită cantitate de energie.

          Propun aici câteva SEMNE conturate în flacăra lumânării și ,,traduc” aceste MESAJE transmise prin intermediul metafizic al focului ce are capacitatea de a ,,citi” informația din spațiu.









       Iată doar câteva din SEMNele pe care le putem observa în flacăra unei lumânări - mesajul a fost trimis, dar dacă e observat, recepționat, interpretat - rămâne la atenția și discreția noastră….

       Energiile Universului ne condiționează deschideri transcendente a tainelor spirituale prin pătrunderea conștientă a semnelor și semnificațiilor în varii chipuri dăruitoare de lumină a vieții de dincolo de lumea văzută, iar flacăra are forță transcendentă în acest sens.. Neînțelegerea fenomenelor metafizice ne duce într-un vârtej mintal superficializat, unde am ajuns a face lucrurile mecanic, fără nici o pătrundere, ceea ce, deseori ne înstrăinează existențial.

       Acestea sunt fenomene care, până nu demult se considerau minuni ce întrec legile minții și a firii – taine transcendente, la care pătrunderea omenească nu are acces. Acum însă, fizica cuantică vine cu multe explicații demonstrate experimental și este posibilă cu-n(o)așterea lumii nevăzute, menționată în scrierile sfinte și, nu doar că este posibilă, ci este necesară! Deoarece, cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul: cel mai mare păcat este necunoașterea cauzei lucrurilor.

        Max Plank, fizician, care toată viața și-a dedicat-o științei, s-a expus în felul următor: „Eu am studiat atomul și pot spune: nu există materie în sine! Toată materia a apărut și există datorită forței, care pune în mișcare particulele și le menține în forma unui minuscul sistem solar – atom. Dar așa cum în tot universul nu există energie eternă inteligentă, urmează să presupunem, că în spatele acestei energii există un Duh, care posedă inteligență și conștiință în sine. Acest Duh este cauza principală a oricărei materii!” – aceasta este declarația unui mare savant, om de știință, care a pus bazele unei cercetări transcendente, a științei imperative – fizica cuantică.

         Cunoașterea rămâne a fi calea firească și cea mai eficientă în pătrunderea tainelor transcendente. Dar este foarte subțire hotarul dintre profețiile dumnezeiești, ce se fac prin insuflare de Duh pozitiv și profețiile demonice, care se întemeiază pe ritualuri negative – între acestea două curgeri fiind OMul.

Anume cunoașterea semnelor și semnificațiilor ne poate orienta pe calea liminii și ne poate ocroti de rătăcire: anume cunoașterea semnelor și semnificațiilor i-a făcut pe magi să fie primii care au mers și s-au închinat cu daruri când s-a născut Hristos.

       De aceea, dragilor, este binevenită cunoașterea semioticii! Pentru a delimita calea corectă de calea rătăcirii, este necesar ca să le cunoaștem pe ambele: să știm ce e bine, unde e bine și de ce; să știm ce e rău, unde e rău și de ce. Să cunoaștem cum lucrează Duhul binelui și cum lucrează Duhul răului.

     Conștientizând transcendența, înțelegem că minunate sunt tainele ființării, dar cunoscând semiotica, vom pătrunde multe fenomene din jurul nostru, căci lucrările Creatorului curg peste noi încontinuu, ca un izvor de apă vie și noi suntem în liberă alegere, să ne potolim setea de cunoaștere, ori să rămânem cantonați într-o gândire liniară, îngustă și lipsită de dulceața înțelepciunii.

       Cunoașterea transdisciplinară ne va ajută să parcurgem cu rost călătoria vieții acesteia, spre desăvârșirea duhovnicească și, dacă rațiunea este umană iar intuiția este divină, atunci, precum am căzut de la intuiție la rațiune, așa să ne înălțm - prin rațiune la intuiție - prin uman la divin...


Dacă aveți întrebări despre SEMNE și SEMNIFICAȚII,

apelați - 069096387.

A.S.

vineri, 9 februarie 2024

SEMNE DE PANDEMIE SPIRITUALĂ


,,Orice viață de om începe de mai multe ori.”(Tudor Arghezi)

    Recent am consultat o doamnă, căreia nu-i pot uita privirea îndurerată a ochilor albaștri ce izvorau lacrimi strigătoare ale neputinței.

    M-a impresionat mult povestea vieții ei (poate pentru faptul că are multe afinități cu povestea vieții mele)… inclusiv cum spunea că nu are nici măcar cu cine să vorbească despre suferințele sufletești, pentru că toți în jurul ei sunt evoluați, învățați, spiritualizați, înduhovniciți și, o acuză pe ea de tot ce se întâmplă, iar ea nici să plângă nu are voie. 

    Acest caz mi-a amintit și de o situație, în care, vorbind cu un prieten,  încercam să-i explic științific anumite consecințe fenomenologice, la care el (poate fără să vrea) mi-a dat cea mai profundă lecție din ultimii ani, în momentul când mi-a răspuns, că e sătul până-n gât de filosofii, psihologii, psihosofii  și altele de acest gen și că dorea «простого человеческого общения» (simplă comunicare umană). Acele cuvinte mi-au încremenit conștiința pentru multă vreme și au modificat-o cumva. Chiar dacă și înainte eram flexibilă în discuții, recunosc, abia atunci am realizat, că un OM cu adevărat spiritual îți va oferi un dialog ușor, în care să te simți relaxat, să simți un confort psihologic prin care să ajungi la Lumină.

    Cuget…

    Turbulențele psihice condiționate de pandemie într-adevăr ne-au aruncat într-o extremă și mai strigătoare, unde toată lumea s-a axat pe spiritualitate și… așa am ajuns majoritatea să avem egoul umflat, plin de pseudoduhovnicie, în care uităm de aspectul nostru UMAN și de necesitățile simple, vitale. Aceasta este atitudine superficializată care ne împiedică a pătrunde că duhovnicia înseamnă a lucra cu iadul din interior, nu cu situațiile și oamenii din exterior. Duhovnicia nu este o treaptă de autoconfirmare în raport cu cei din jur.


SEMN al pandemiei spirituale

    Am ajuns să avem psihicul încordat din cauza prea multor ,,inițiați” care nu scapă ocazia șă-ți amintească de greșelile făcute. Am ajuns că ne forțăm a fi acei care nu suntem, pentru a corespunde valorilor cuiva. Iar atunci când încerci pur și simplu să-ți spui durerea, imediat ți se răspunde că tu ai atras această situație; tu ai atras așa om în viața ta; tu ai făcut alegerea; tu ești un rătăcit; tu ești vinovat de una; tu ești vinovat de alta; tu-tu-tu… ajungi să crezi că toți în jur sunt sfinți atotștiutori și toți cunosc ce e bine pentru tine, numai tu nu știi. Ajungi să crezi că nu te-ai născut pe planeta care trebuia, că nu-ți trăiești viața ta, că în genere nu trebuia să exiști!


    Dragilor!

Imperfecțiunea OMenească este firească ființei noastre. A fi OM nu înseamnă a fi sfânt; a fi OM nu înseamnă a fi perfect.


    A fi OM înseamnă uneori a greși; a avea slăbiciuni; uneori a plânge; e firesc a vrea uneori să te odihnești de toată agitația din jur; a fi OM înseamnă uneori să menții o discuție, simplă, fără să alegi cuvintele care să placă, dependență de cine ești ori cu cine vorbești - pentru că, EȘTI OM.


    Da, sunt etape de evoluție spirituală, nimeni nu le neagă, dar este bine a conștientiza că, OMului îi este dat să trăiască pe Pământ cu toate caracteristicile lui pământești.

Nu zic să neglijăm dimensiunea duhovnicească, dar nici să zburăm când nu știm nici a merge.


Să nu ne fie teamă să fim OAMENI!!!

A.S.