Motto: „Semiotica este fundamentul efervescenței creatoare din toate timpurile, menținând continuitatea nestingherită și legând între ele trecutul, prezentul și viitorul.” (A.S)
Semiotica este o
dimensiune foarte importantă de cunoaștere și transformare a realității
obiective și este o deschidere luminată întru cunoașterea valorilor spirituale
ce leagă firul evolutiv al ființei umane în spațiul ei de referință, oferind
posibilitate de cercetare transdisciplinară și ușurând cunoașterea vechilor
credințe ca o candelă aprinsă ce sporește înțelepciunea duhovnicească.
Tot Semiotica propune ca
în loc de ipoteze sterile să cercetăm cúlturile înaintașilor, unde vom găsi că
neamul vechi din Dacia este neamul alcătuitor al Europei Vachi, unde s-au creat
sigiliile și simbolurile de netăgăduit
al propriei civilizații – sunt mărturii prin care ne legitimăm proveniența și
cultura noastră. Semiotica susține Cerul-Tată și Pământul-Mamă, validând
îngemănarea din Apă și Foc în varii prelungiri culturale și religioase așezate
în Timp și Spațiu ca părți constitutive ale Întregului.
Valorile semiotice au fost transmise prin
cultul casnic, prin cioplituri, prin țesături, prin tăietori de lemn, de metal,
modelări din lut, prin datini, etc., menținând actualitatea practicilor
cultice. Semiotica este fundamentul efervescenței creatoare din toate
timpurile, menținând continuitatea nestingherită și legând între ele trecutul,
prezentul și viitorul. Simbolul a fost și rămâne piatra de temelie și de hotar,
de orientare în prezent și viitor.
În cartea - SEMIOTICA – (scrisă de Virgil Vasilescu - semiotician român, autor al multor lucrări precum ,,Semnele Cerului”, ,,Semnele Pământului”, ,,Semiotica Română”, ,,Simboluri Patrimoniale”, ,,Istoria Românilor” și multe altele) sunt scoase în evidență dovezi de factură semiotică și etnologică, relicte mitologice, toponimie și multe fragmente ale graiului arhaic, dar și valori ale vechilor credințe păstrate sub neuitate adstraturi. Foarte bine ordonate și explicate – dovezi ce alcătuiesc vetrele unite ale vechilor civilizații și culturi. Virgil Vasilescu reliefează în scrierile sale nucleul spiritual fundamentat de Zamoxis și botezat în Ape – de la Nistru, până la Tisa și Dunăre, până la Marea Neagră, înălțându-se prin rugăciunile rostite în predicile pentru apărare a valorilor de cult semiotic.
Cultul religios este bun, doar cât nu depășește
raza divinității, deoarece, nu poți vorbi de teologie când ești în
contemplație! Nu e nevoie de a face definiții când ești dincolo de cuvinte! E
timpul să înțelegem căci credința nu stă în harul oratoric, ci în trăirea interioară
duhovnicească. Anume semnele și semnificațiile transmit forța de înțelegere a
trăirii interioare.
Dar cine să înțeleagă aceste fenomene, dacă noi în loc să vorbim cu Dumnezeu, vorbim despre Dumnezeu, rătăcindu-ne și mai rătăcind și pe alții?!
Are cineva interes ca
Adevărul să fie cunoscut?!
Lui Maxim Mărturisitorul, încă în anii 830, i s-a
tăiat limba și mâna dreaptă ca să nu mai spună Adevărul. Aceste erezii
totdeauna s-au creat din ignoranță. Definiția răului în conceptul sfântului
Maxim Mărturisitorul este necunoașterea cauzei lucrurilor. Sunt doar tei
cuvinte: necunoașterea cauzei lucrurilor, dar dacă transcendem sensul de
dincolo de ele, înțelegem cât Adevăr cuprind și ne (re)formatăm din interior,
ca sub un SEMN de (re)trezire spirituală. Această (re)rezire se face când aripa
Adevărului te atinge și începi să înțelegi ce se întâmplă cu tine și cu natura
din jur și atunci Apa din corpul tău se (re)structurează schimbându-și
proprietățile, iar în SINCRONICITATE se schimbă și câmpul metafizic. Ori valorile
noastre sunt orientate în așa fel, că noi cu ușurință judecăm pe cunoscătoarele
de magie, dar sub nici o formă nu judecăm pe acei, care le ardeau de vii pe
rug.
Ce înseamnă magie?
DEX-ul ne spine următoarele:
Magie sf [E: fr magie, gr μαγεία] 1 Totalitate a procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care sunt invocate forțe supranaturale pentru a produce miracole Si: vrăjitorie, (pfm) fermecătorie. Practică magică prin care se invocă puteri supranaturale pentru a influența viața unei persoane. 4-6 (Îla) De ~ Magic (4, 11,13). 7 (Rar; îlav) Ca prin ~ Deodată. 8 Procedeu sau fenomen magic Si: vrajă.
MAGÍE (fr., lat.) 1. Ansamblu de procedee, formule sau rituri, mai mult sau mai puțin secrete, prin care se utilizează forțe misterioase pentru obținerea unor rezultate contrare celor posibile prin tehnici obișnuite. Magia implică o credință într-o continuitate confuză între cosmos și psihismul uman, ca și cum ar fi traversate de același curent de forțe. Etnologii disting: m. albă = m. bună, obișnuită, care manevrează realitatea prin procedee precum forța sonoră a rostirii, forța creatoare a imaginii etc., servind interesului comunității sau persoanei pentru alungarea spiritelor rele, vindecarea victimelor vrăjilor etc.; m. neagră = m. rea, care invocă demonii spre a cauza moartea sau nenorocirea unei persoane. Tradițional, evoluția gândirii omenești este înfățișată în ordinea: magie-religie-știință, magia fiind interpretată ca o formă primitivă de religie. Magia a jucat un rol important în religiile primitive, dar nu este cu totul exclusă în timpurile moderne; anumite fenomene atribuite m. sunt de netăgăduit; încă neexplicate de știință, ele țin de competența cunoașterii esoterice. sursa: DE (1993-2009)
Reieșind din aceste definiții, apare întrebarea: oare poate fi arsă pe rug de vie o ființă cunoscătoare a
acestor fenomene transcendente?! Ori a cunoaște tainele fenomenologice înseamnă a fi rău?! Ori acel care arde pe rug 🔥 o ființă vie este bun?! După care criterii se luau asemenea hotărâri? A cunoaște semnele și semnificațiile este o virtute, nu un viciu… și asta au demonstrat-o și mágii care au fost primii ce au mers și s-au închinat lui Hristos când s-a născut - anume cunoașterea SEMNelor le-a ajutat în acest sens.
În concluzie putem spune că, din motive cunoscute, Semiotica a cam
întârziat cu demonstrarea semnelor, în deosebi a semnelor macro și micro cosmice materializate prin
dimensiunea nefastă a Focului și Apei, iar explicarea mecanicii astrelor și a
mecanicii biologiei pământene se află sub neputința omului de a le înțelege și
a le explica științific. O soluție accesibilă rămâne a fi prin intermediul simbolurilor
sacre, a mesajelor primite semiotic și prin simțămintele cultice, corelate în
Timp și Spațiu. Verticala Om-Cosmos este accesul la previziuni și echilibrul
existenței duale, venind cu interpretări ale semnelor cosmice primite prin
mesaje și oferind soluții la probleme specifice entității umane și aspectelor
conjuncturale de ordin personal, social și psihoemoțional.
În acest context, subliniem faptul că, Semiotica rămâne a fi temeiul teoretic al tuturor culturilor, inclusiv și credințelor religioase de la începuturile omenirii, iar teoria, după cum se știe, este fundamentul practicii.
Ana SÎRBU.
