Motto:"Toata lumea stie că anumite lucruri
sunt irealizabile, pană când vine cineva
care nu stie acest lucru si le realizează".
Descoperirile recente ale științei nucleare în domeniul particulelor subatomice au un impact reformator asupra concepțiilor științifice existente despre proprietățile Universului, despre geneza materiei și despre legile, care guvernează procesele de creare și de transformare continuă ale cosmosului. O astfel de descoperire, care, în fapt, este o revoluție științifică fără precedent, ce oferă noi oportunități de investigare dialectică a naturii Universului, este cea din anul 2012, când fizicienii de la CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare) au descoperit o nouă particulă subatomică, despre existența căreia fizicianul Peter Higgs de la Universitatea din Edinburgh afirmase cu certitudine și convingere academică încă în anul 1964. În fine, s-a descoperit bosonul miraculos, care este în concordanță cu modelul Higgs, model ce reprezintă un câmp invizibil de energie, ce acoperă tot spațiul din Univers(câmpul Higss). Acest eveniment de excepție în istoria științei nucleare a generat în presa lumii un caleidoscop de comentarii, care s-au axat pe faptul că ipoteza teoretică a lui Peter Higss despre existența unei particule subatomice s-a adeverit și a fost demonstrată abea după jumătate de secol, grație acceleratorului de particule de la CERN, dotat cu capacități tehnologice performante. Concomitent, presa lumii a apreciat tenacitatea, perseverența, dârzenia și încrederea manifestate de savantul Peter Higss în susținerea și apărarea ipotezei sale, care în anul 1964 a fost primită de unele somități din domeniu cu ironie și scepticism. Așadar, la 4 iulie 2012 mass-media din întreaga lume face publică descoperirea de la CERN a bosonului Higss, denumit și ”particula lui Dumnezeu”. Iar în anul următor, 2013, savantul Peter Higss, în vârstă de 83 de ani, primește Premiul Nobel (domeniul Fizică), împreună cu François Englert, pentru „descoperirea teoretică a unui mecanism care contribuie la înțelegerea originii masei particulelor subatomice, care a fost recent confirmată prin descoperirea particulei fundamentale prezise, în experimentele ATLAS și CMS, la Large Hadron Collider de la CERN”.
Mulți savanți și cercetători din diverse domenii științifice atestă această descoperire ca pe o confirmare că universul, care se constituie din cinci la sută din materie obişnuită, vizibilă și nouăzeci şi cinci la sută din materie invizibilă şi energie întunecată, este structurat cu iscusință fenomenală de către un Creator, care asigură existența vieții. Celebrul matematician român și membru titular al Academiei Române, Solomon Marcus (trecut în eternitate la 17 martie 2016), Cristian Calude, renumit matematician și informatician român, stabilit în Noua Zeelandă, profesor la Universitatea din Auckland și Doru Ștefănescu, primvice-presedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România din 2008 şi preşedinte al Societăţii Sud-Est Europene de Matematică din 2009, admit descoperirea particulei lui Dumnezeu ca o motivare a ideilor consecvente despre unicitatea și infinitul lui Dumnezeu, reflectate în stil matematizat în lucrarea științifică: "The Creator versus its Creation" (Creatorul Versus Creația Acestuia).
Prin urmare, potrivit fizicienilor universul are la originea sa câteva particule fundamentale, care nu mai pot fi descompuse. Teoria actuală despre formarea universului, denumită Modelul Standard (elaborat din 1968) în esență explică fenomenele care stau la baza formării materiei, mai puțin însă originea masei. Aici intră în scenă mecanismul Higgs, care oferă particulelor elementare posibilitatea de a avea masă, cu condiția existenţei particulei lui Dumnezeu. Așadar, pentru a demonstra că bosonul Higgs este o realitate și nu doar o supoziție teoretică, s-a construit de la zero un aparat performant care a făcut posibilă descoperirea lui (acceleratorul Large Hadron Collider).
Proprietatea mecanismului Higgs de a oferi particulelor elementare masă a declanșat noi modalități științifice de investigare a naturii materiei și energiei întunecate, care constituie nouăzeci și cinci la sută din univers. Concomitent, a provocat și un proces inevitabil de reevaluare a celor mai vehiculate teorii despre formarea universului, precum teoria big bang-ului, teoria designului inteligent și teoria creaționistă. Indiferent de impactul radical, care poate să-l producă mecanismul Higgs asupra teoriilor nominalizate și asupra tuturor ipotezelor despre geneza materiei, țin să consemnez ideea că PARTICULA LUI DUMNEZEU, care transcende toată materia din univers și are proprietăți fizice și energetice miraculoase, ESTE PORTALUL DE TRECERE DINTRE REALITĂȚI. În fine, această ipoteză o motivez pe faptul că realitatea nu poate fi incatușată in idei si concepte, ea se poate descoperi doar prin percepție directă, dincolo de minte, de o cunoaștere ce ține de fizica cuantică.
Ana SÎRBU
