Motto: “Memoria este un lucru complicat, o rudă a
adevărului, dar în mod cert, nu e sora sa geamănă.”
(Barbara Kingsolver)
Voi continua tema expusă în articolele precedente și anume, despre câmpul invizibil de energie care transcende toată materia din univers fiind numit în știință câmpul HIGS, în numele savantului Piter Higs, ce a presupus existența bosonului, căruia i se mai spune particula lui Dumnezeu, încă în 1964. Acest câmp este un atribut al realității transcendente. Dacă privim în gol, înțelegem că nimic nu este mai uimitor și mai misterios decât imensitatea și liniștea spațiului și totuși, spațiul este un gol, un gol imens. Ceea ce percepem noi ca spațiu prin intermediul minții și simțurilor este însăși nemanifestul exteriorizat. Acest gol însă, s-a dovedit a fi un câmp cu diferite structuri formate din unde energetice-informaționale, sub formele diferitor holograme, ce nu pot fi sesizate decât depășind logica, ce a fost definită ca gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic (DEX.2009). În conceptul nostru logica se însâmbrează cu creierul. Dar ce este creierul?
Definim creierul (parte a întregului), ca cel mai important complex de mecanisme, ce include elemente angrenate între ele, formate din particule fixe și mobile, îcât cele mobile au menirea de conductor, de la elementul conducător la `elementele conduse, declanșând anumite fenomene și reacții combinate.
Unul din mecanismele de recepționare și emitere a undelor energetice-informaționale este glanda pineală, numită în medicină epifiză (aflată în creierul fiecărui om), ce are și funcția de a „transforma” undele dintre nivelul fiziologic și alte realități, pentru a face posibil schimbul de informații dintre spațiul tridimensional și spațiile altor dimensiuni. Ținând cont de faptul că sunt folosite doar de la 3% până la 5% din capacitățile creierului, ne putem întreba: dar ce e cu celelalte 95%? Este evident încă un fenomen: dacă înainte știam că trebuie să răspundem pentru faptele noastre, acum știm: trebuie să răspundem pentru gândurile noastre, deoarece a fost demonstrat că gândirea concentrată pe o anumită idee, se manifestă subit ca o energie crescândă. Bizuindu-ne pe declarația lui John Wheeler: „observabila este dependentă de observator”, unde subsemnează mai mulți cercetători și savanți, putem sesiza cât de misterios este bosonul, care fiind „prins” ca undă, se transformă în particulă în momentul ce e observată, ba mai mult: ca unde, ele se caută pentru a se aduna cât mai multe în același timp, în același spațiu, însă ca particule, ele nu pot coexista concomitent în același timp și în același spațiu. Dacă aceste unde informaționale transcend toată materia din univers, este evident că ele persistă și în creierele fiecărei entități, presupun că această latură face parte din cele 95% inexplorate ale creierului uman. În cazul în care știința ar accepta și ar reliefa cercetarea acestui fenomen, va fi posibil și exploatarea spațiului transcendent, inclusiv pentru progres în instruire și educație. Vor fi cunoscute modalități de accesare a informației memorate în spațiu, fenomen despre care am o părere aparte.
Fizicianul francez Alian Aspect și echipa sa au demonstrat încă din 1982, că sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile să comunice instantaneu unele cu celelalte, indiferent de distanța care le separă, fie că e vorba de trei metri sau de trei miliarde de kilometri. De asemenea, fiecare particulă pare să cunoască ceea ce face cealaltă. Fizica cuantică a dovedit că realitatea pe care o sesizăm cu cele cinci simțuri ale noastre, este o iluzie a percepției, chiar dacă ocupă acest spațiu.
Demonstrând că interiorul unui atom este 99% spațiu gol (bosonul fiind descoperit mai târziu), Ernest Rutherfor și Hans Geiger de la Universitatea din Manchester, imediat și-au pus întrebarea: cum este posibil ca acest atom gol să alcătuiască lumea solidă care ne înconjoară? Deci, faptul că adevărata conștiință este doar în creierele și trupurile noastre, este o viziune distorsionată a lucrurilor, care face imposibil de explicat științific telepatia, clarviziunea și alte fenomene care presupun transferul de informație între surse, fără mijloace fizice sau tehnice de comunicare. Potrivit lui Bekenștein nici o informație nu se pierde, în univers totul se transformă. Lumea subatomică exprimă clar, că elementele ce constituie materia și fenomenele în care acestea sunt implicate, sunt interconectate și interdependente, trebuiesc înțelese ca părți ale întregului și nu ca entități izolate, așa cum mesajul unității lumii, a conectării cu tot ce este viu, se află în ADN-ul nostru.
Marele savant cu renume mondial Academicianul Ion Tighineanu, prim-vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei și fondator al școlii științifice în domeniul nanotehnologiilor nelitografice, care ne-a dus faima țării câștigând peste 18 medalii de aur și argint la expozițiile de inventică din mai multe centre științifice ale lumii, inclusiv medalia de aur „Inventator Remarcabil” a Organizației Mondiale de Proprietate Intelectuală (2011), în una din prezentările sale a menționat despre Litografia cu Sarcină de Suprafață, explicând fenomenul de înscriere directă cu o rază de ioni. Acolo unde se înscrie rămâne o sarcină negativă, care nu permite de a dizolva materialul în procese electrochimice. Această informație este invizibilă ochiului, însă chiar după corodarea foto-electro-chimică a materialului, rămân structuri, nanofire și rețele de nanofire. I.Tighineanu ne-a demonstrat acest fenomen la nivel de materie, iar eu admit că o situație similară are loc și la nivel energetic, atunci când ființa umană trăiește un gând, sub influența unei emoții: gândul fiind un impuls emis în spațiu, emoția fiind încărcătura informațională a acelui impuls, care lasă urmele unor anumite structuri, vibrația cărora se păstrează în câmpul invizibil format din particule subatomice, unde primordialitatea aparține bosonului. De aici aș crede, că informația nu se înmagazinează doar în creier, ci și înafara lui, creierul fiind un complex de mecanisme, care face posibil accesul la straturile și substraturile energetice/bioenergetice-informaționale, care sunt de diferite structuri, în dependență de informația înmagazinată. Prin prisma fizicii cuantice care ne aduce o serie de dovezi științifice precum că bosonul este o particulă cu proprietăți de a se transforma și în undă vibratorie ce poartă informație și cercetătorii de la CERN ne-au demonstrat că aceste particule sunt invizibile și acoperă toate spațiile din univers, cred că orice informație, orice fenomen, este înmagazinat în aceste structuri subatomice invizibile, iar fenomenul de amnezie nu e altceva, decât rupturi parțiale de intensități și durate diferite dintre structurile ce interconexionează materia și energia, adică o disfuncție ori un dezechilibru a mecanismelor creierului, ori o deviere a întregului complex de mecanisme, care face accesibilă conexiunea rațiunii la undele informaționale din spațiu, pentru găsire, recepționare și procesare a informației la nivel organic. Ne întoarcem la glanda pineală, despre care menționasem mai sus, că are funcția de „transformator” al undelor informaționale dintre spații. De exemplu adepții diferitor religii practică rugăciunea ca pe o formă de penetrație cu divinitatea, yoghinii exersează diferite tehnici meditative pentru amplificarea funcției epifizei, care mențin interconexiunea cu alte realități. Cercetătorii au descoperit că odată cu creșterea vârstei, pe această glandă se depun săruri, ceea ce reduce cosiderabil funcționarea ei. Cu cât mai mult „se pietrifică” epifiza, cu atât mai mult scad procesele mnemice. De aici am și conchis, că memoria nu se află doar în creier, ci și înafara lui. Sub o astfel de ipoteză își găsește loc și explicația clarviziunii, telepatiei, mediumurilor spirituale și alte fenomene ce infiltrează cu ușurință informația memorată în spațiu, ce vibrează sub forma anumitor structuri.
„…Îi părăsise Memoria. Şi ei ziceau din nou pietrelor — pietre, oamenilor — oameni, binelui — bine, răului — rău. Sau, poate, invers: ziceau pietrelor---oameni, oamenilor — pietre, binelui --- rău şi răului — bine. Dar ce importanţă are?! … Uitarea era egală cu moartea, ca şi cu ignoranța sau nerecunoştinţa. „Atenieni, dacă mă veţi omorâ, preîntâmpina Socrate, veţi dormi tot timpul vieții.”...”
(framente din „Pe Urmele Lui Orfeu” de Nicolae Dabija)
Ana SÎRBU.
