Mintea intuitivă este un dar divin,
iar mintea rațională este servitorul
fidel al acesteia; noi am creat o societate
care onorează servitorul și a uitat darul.
(A. Einștein)
Suntem în perioada în care știința a ajuns într-un stadiu de incompletitudine și se simte necesitatea unei serii de schimbări, o chestiune dificilă, pentru că decenii la rând oameni de știință s-au dezvoltat și manifestat în știința reducționistă, de aceea le este foarte greu să recunoască acum că ea nu este completă. Nu trebuie să acuzăm pe nimeni și nu vom nega vre-o lucrare științifică, sunt stadii firești de evoluție. Ca urmare o parte a oamenilor de știință sunt tributari științei reducționiste, care evidențiază mai mult aspectul fizic și chimic al sistemului biologic. O altă parte au sesizat importanța interacțiunii acestor aspecte, prin extinderea celor văzute în cele nevăzute, încercând să construiască o punte între știința reductivă și cea fenomenologică.
Ce este știința fenomenologică? Este știința ce se ocupă de interrelaționarea omului cu omul și omului cu mediul înconjurător. Omul nefiind entitate separată, ci parte a întregului. Încă la începutul sec XIX filosoful german Edmund Husserl afirmă primatul conștiinței asupra existenței și încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării complexității ansamblului de fenomene așa cum se manifestă ele în spațiu și timp. Dacă luăm fenomenul în sine, deși este destul de simțit, el nu se supune unor testări măsurabile: de exemlu emoțiile, psihicul, conștiința, mintea, sunt mai degrabă extensii ale materialității în câmpul spiritualității, care este deja o componentă nonfizică și de care se ocupă știința fenomenologică, incluzând o paradigmă nouă în viziunea lucrurilor.
Încă în anii 1618-1648 renumitul filosof, muzicolog, matematician, astronom și fizician francez Rene Descartes a spus:„Mă îndoiesc, deci gândesc!”. Această afirmație ne pune în reflecție pentru a înțelege că omul trebuie să fie mai mult, nu să aibă mai mult. E clar, că Descartes își definește existența prin gândire, impunând un echilibru între constituienta materială și cea spirituală. Mai târziu a intrat în scena științifică Newton, care a evidențiat anumite delimitări între ele. Conștiința sau proiecția minții, la nivel informațional este mai importantă decât proiecția morfologică. Cu ajutorul gândului-voință omul se poate integra în tot ceea ce-l înconjoară și am exemplificat undeva fenomenul „venirii pe apă”, menționat în biblie.
Apropo de BIBLIE: ar fi cazul ca oamenii de știință să fie mai atenți la această carte, ce e o combinațiune din mai multe cărți și care este de fapt ȘTIINȚIFICĂ, pentru că include în sine toate ipostazele universului, începând cu genetica, cosmologia, astronomia, calendaristica, istoria, teogonia, numerologia și terminând cu etica și estetica. Iată de unde trebuie să luăm învățăturile! Iată de unde trebuie să începem cercetările! Și aspectele trebuiesc cercetate în complex și nicidecum separate, pentru că există câmpul energetic-informațional care le transcende pe toate făcându-le interdependente. Chiar dacă multe fenomene menționate în această carte depășesc hotarele rațiunii, trebuiesc considerate și cercetate cu rigorizare. Noi ne-am deprins să cercetăm doar ceea ce se măsoară, se vede și ocupă loc în spațiul 3-D în limitele reducționiste, dar, vorba lui Dostoevschii:„Tot ce e întemeiat pe rațiune nu este temeinic.”.
Fizica cuantică vine să ne spună că particulele se formează dintrun câmp energic invizibil și amorf, așa încât conștient sau inconștient, fenomenul de creație este o mișcare permanentă de la energie amorfă la formă, de la spirit la corp și invers. Astfel principiul care crează totul materializează fiecare gând, de aceea, pentru armonie, e nevoie ca gândurile să fie constructive și emoțiile pozitive. Trebuie să avem totală încredere în înțelepciunea sursei de unde luăm învățături, pentru a fi absorbiți de proces, fără să ne preocupe rezultatul. Biblia ne aduce multe învățături esențiale care merită reflecții. De exemlu taina botezului lui Iisus: mergând spre râul Iordanului, unde veneau mulți care se pocăiau și erau botezați, sfântul Ioan a zis: „După mine vine cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec și să-i dezleg curelele încălțămintei. Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.” Este scris: „Și îndată când ieșea Iisus din apă, s-au văzut cerurile deschizându-se și Duhul Sfânt coborându-se peste EL în chip de porumbel.” (Mat 3:16, Ioan 1:32). Sfântul Ioan propovăduia credința. A venit Iisus și a propovăduit tot credința: nu i-a fost frică de faptul că putea fi învinuit de plagiat, pentru că adevărul e unul. Cum am putea noi să înțelegem fenomenul de coborâre a Duhului Sfânt? Este o taină, care nu încape în limitele materialiste. E scris „în chip de porumbel”, pentru a putea fi înțeles de mintea omenească, mintea, care de fapt reflectă în creierile umane toată informația din univers. Aș spune mai degrabă o concentrare individuală a informației din univers, pentru că fiecare percepe și reacționează la lucruri și fenomene în mod diferit. Iisus a spus:„de asta în pildă grăiesc vouă, că ei văzând, nu vor vedea și auzind, nu vor auzi, nici vor înțelege.”Avem pilda semănătorului: semința căzută lângă cale, era mâncată de păsări; semința căzută pe piatră, nu avea pământ pentru rădăcini și se uscară; semința căzută între spini, crescură spinii și o înecară; numai semința căzută în pământ bun, dase rod. Când ucenicii au întrebat: „Ce înseamnă asta?”, Iisus le-a zis:„Cine aude cuvântul Împărăției și nu înțelege, vine vicleanul și-l fură, este semința de lângă cale; iar semința din pietriș este cel care aude cuvântul, îl înțelege cu mintea, dar nu-l înțelege cu inima și neavând rădăcini numaidecât se smintește; semința din spini este acela carui înșelăciunea bogăției și patimilor sugrumă cuvântul; semința căzută în pământ bun, este acela care vede, aude și înțelege cuvântul și doar acela va aduce rod. Fericiți sunt cei care văd, aud și înțeleg, căci mulți prooroci și drepți vor căuta să vadă și nu vor vedea; vor căuta să audă și nu vor auzi, nici cu inima vor înțelege.” În conceptul meu „a înțelege cu inima” înseamnă emoțiile ce pătrund în plinătatea cuvântului, ori a spus și Arsenie Boca „a dat Dumnezeu inima pentru a fi îndreptată spre Tatăl ceresc, nu pentru a fi împotmolită cu gunoiul lumii”. Materialiștii evită a cerceta sentimentele, trăirile, emoțiile, fenomene ce nu se supun minții, dar până la urmă și mintea este un mister, care după studiul creierului necesită a fi domeniul cel mai cercetat. Dacă am sesiza fenomenul când spunem Tatăl nostru: „precum în cer, așa și pre pământ...”, unde se poate reflecta imensitatea cerului pe pământ, cu toată complexitatea tainelor ce le include, decât în structurile ființei omenești? Deci este o substanță energetic-informațională care întrepătrunde (și leagă întrun fel) atât cele din cer, cât și cele de pe pământ, reglând o transformare continuă. Presupun că mintea este cea, care transcende toate formele de materie vizibilă și invizibilă, căci „L-a creat Dumnezeu pe om după chipul și asemănarea SA”. Tot Arsenie Boca a scris:„mintea e o putere arzătoare și trebuie să sălășuiască înr-ânsa vederea lui Dumnezeu, care este și El tot foc”.Un mecanism al minții sunt emoțiile, ce nu pot fi controlate, măsurate ori supuse. Oricât ar înțelege omul că trebuie să iubească pe dușmanul lui, emoțiile o iau razna. Logic: cum ar putea să-l iubească pe cel care i-a făcut rău? Maxima lui N.Tesla „Dacă ura voastră ar fi transformată în curent electric, ar lumina întreaga lume!”. Avem cercetările care au demonstrat că amplitudinea sentimentului de supărare este de cinci ori mai mare decât a sentimentului de bucurie, adică pentru un echilibru emotiv șeful trebuie de cinci ori să ne aducă laude și o dată să ne aducă mustrare. Pe de altă parte Iisus a zis: „Dați pâine și sare dușmanului.”
Ca să ajungi să-ți iubești dușmanul, ori cel puțin să nu-l urăști, e nevoie de gând-voință, care ar neutraliza supărările cauzate, dar pentru activarea acestei energii a gândului-voință e nevoie de montarea emotivă pe frecvențe informaționale subtile, care ar provoca o beatitudine ce transcende conștiința (rolul revenind laturei spirituale). Vorbind însă de modificarea conștiinței, ar trebui să începem de la șamanii care pe vremuri știau să aleagă acele plante, care provocau transa ori diferite halucinații, fără verificare în condiții de laborator.
Un exemplu cu greutate științifică ar fi cercetările genialului astrofizician rus Nicolai Cozârev, care în 1937 a fost condamnat la zece ani de pușcărie pentru câteva declarații, una dintre care a fost susținerea teoriei extinderii universului și alta era „Conștiința nu totdeauna determină existența!”. Nu a trecut prea mult timp ca acele declarații să-și demonstreze greutatea. În 1947, peste trei luni după ce a fost eliberat, Cozârev a susținut doctoratul cu tema „Teoria structurii interne a stelelor, ca bază pentru cercetare în natura energiei stelare.”. Tot Cozârev este cel care a înaintat teoria concomitenței timpului, (spunea că timpul poate apărea instantaneu și pretutindeni). Apoi a inventat sistemul de oglinzi, care constau în tuburi de oglinzi de aluminiu perfect șlefuite și răsucite în sens orar. Cei care au intrat în acele oglinzi, au experimentat niște trăiri ciudate, cu modificări în conștiință, ce au dus la amplificarea capacităților paranormale, cu viziuni din trecut și viitor, iar ieșind de acolo au dovedit a avea capacități care nu le mai avuse până atunci. Puteau subit să scrie și să vorbească în limbi absolut străine pe care nu aveau de unde să le cunoască, ori să-și bage mâna în apă clocotindă și s-o scoată netraumată... Ce e și mai interesant aici, este faptul că în timpul experimentului a fost determinată o dilatare a timpului. Fiind uluiți de rezultat, savanții ruși au perfecționat aceste oglinzi și au extins sistemul, deoarece experimentele au demonstrat că este un strat în spațiu, unde se păstrează toată informația atât din trecut și prezent, cât și din viitor, de unde e posibil de accesat informația necesară. Fenomenul respectiv a fost numit în știința evoluată conștient comun. Experimentul a continuat cu încercarea de a transmite niște simboluri în baza din Novosibirsc: când a intrat cercetătorul în interiorul sistemului de oglinzi, a simțit o undă de șoc. S-a simțit fenomenul geofizic nu doar în interior, ci și în perimetrul bazei, unde se desfășura experimentul: s-a extins miros de ozon, iar deasupra zonei în care era instalată oglinda a apărut un nor ciudat din care a ieșit un OZN discoidal. Acest experiment s-a repetat de șapte ori, după care toți cercetătorii implicați, toți fără excepție, au simțit foarte clar prezența unor entități inteligente și în același timp neprietenoase (chestiuni menționate în rapoartele Academiei de Științe din Moscova, ținute în secret). Au simțit o senzație de teamă cumplită, dar faptul că au sesizat existența unor lumi paralele, i-au motivat și pe englezi a se implica în experiment.
Dorința de a descoperi lumile paralele au pus pe altarul științei sume enorme de bani, aport în parteneriatul ce a dezvoltat rapid tehnologiile, ajungând la nivelul acceleratorului de particule de lângă Geneva, cu ajutorul cărui în 2012 a fost descoperit bosonul. E necesar însă a manifesta prudență în această cercetare a necunoscutului, deoarece nu putem nici măcar bănui care pot fi consecințele activării unor câmpuri de energie ascunsă. Aici e cazul să menționăm efectul legii rezonanței, care transmite în univers toată informația, începând de la gândurile noastre, emoțiile și finisând cu faptele. Inteligența artificială funcționează după o programare gândită de creierul uman, dar creierul nu poate gândi fără trăiri. Adică, emoția ar fi un impuls care generează idei, le proiectează mai întâi la nivel imaginar (virtual), după care le structurează în realitatea vizibilă, temelia rămânând realitatea cuantică.
Cercetătorii fizicii cuantice au descoperit în vid o sumedenie de entități virtuale și o mare cantitate de informație cuantică ce se află pretutindeni, și care este la baza universului, ajutând ca universul să se dezvolte și să se extindă. Ei susțin că în spatele acestei informații există o inteligență superioară, ce proiectează holograme în spațiu. În așa caz putem spune că un produs al proiecței informaționale este și omul, care se dezvoltă dintrun simplu zigot, până la tot comlexul de organe și complexitatea lor de funcționare, ce mențin pe parcursul întregii vieți o sincronizare permanentă și coerentă.Tot descoperirile fizicii cuantice ne-au etalat neutrinii și trebuie neapărat să înțelegem: în momentul când sesizăm neutrinul din preajma noastră, am sesizat neutrinii din preajma planetelor mult mai departe decât Marte, Jupiter ș.a., pentru că neutrinii se mișcă cu o viteză mult mai mare decât viteza luminii. Această înțelegere duce confruntare pe cărări nebănuite. Înțelegem și faptul că întregul nostru sistem solar trece printr-o schimbare și respectiv suntem nevoiți să acceptăm schimbări și la nivel de cunoaștere. Am intrat în perioada în care ne scapă de sub control multe necunoscute, iar jocul cu energii foarte mari poate deveni periculos. Savanți din 86 de țări au abordat problema pericolului dispariției omenirii de pe tera. Dintr-o listă întreagă, începând cu epoca glacială, asteroizi, civilizații cosmice, cataclisme ș.a. și finisând cu safeurile din laboratoare bucșite cu substanțe toxice (care le are mai ales Rusia și America), cea mai plauzibilă este cea care poate fi provocată de CERN și anume vor fi „deschise porțile” altor realități. Aici suntem impuși să lăsăm fizica clasică la o parte și să ne imaginăm: dacă soarele se rotește pe o orbită eliptică în jurul unei stele mult mai mari, care îi menține câmpul gravitiv, prin urmare, centrul nostru solar, inclusiv întreaga galaxie se mișcă în jurul centrului galaxiei (să luăm în considerare faptul că în centrul galaxiei sunt mai multe găuri negre).
Toate decoperirile științifice duc la inovații și progres, dar pentru a sesiza ce e bine și ce e mai puțin bine pentru omenire, cred totuși că e nevoie să considerăm înțelepciunea scrierilor sfinte. Victor Kernbach, poet, prozator și cercetător al mitologiei și al paleoastronauticii, a scris un volum de studiu al religiei numit „Biserica în involuție”, structurat în patru capitole mari. În capitolul trei este reflectată vocația duală a omului, subcapitolele incluzând atât condiția omului sub astre, între nădejde și deznădejde, teoria identității contrariilor, cât și despre omul ateu între liniștea și neliniștea sa. Dar, oricâte contrarii n-ar persista între ființa dublă a omului, aceste părți sunt nevoite să coexiste paralel. Fără să vreau mi-am amintit o strofă a unei poezii dintr-o carte, autoarea cărei este fiica mea: „Și doar atunci e timpul de-a-nțelege / Adevărata ființă dubl-a unui om: / Din spirit bun cel judecat prin lege / Și trup de lut, care-a mâncat din pom...”.
Ana SÎRBU.
