LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL
Energiile Universului ne condiționează deschideri transcendente a tainelor spirituale prin pătrunderea conștientă a semnelor și semnificațiilor în varii chipuri dăruitoare de lumină a vieții de dincolo de lumea văzută. Neînțelegerea fenomenelor metafizice ne duce într-un vârtej mintal superficializat, unde am ajuns a face lucrurile mecanic, fără nici o pătrundere, ceea ce, deseori ne înstrăinează existențial.
Societatea
actuală pulsează într-un ritm al schimbărilor și realizăm faptul
că acum nu mai trăim în timpul lent-liniar de cândva, ci trăim în dimensiunea
vitezelor cosmice, unde este necesară o adaptare trascendentă. A venit timpul să pătrundem subtilitățile lumii nevăzute[1],
cu atât mai mult că bioenergeticienii și cercetătorii științei imperative[2]
ne aduc tot mai multe argumente demonstrate experimental, în ceea ce privește dimensiunea
transcendentă umană și fundamentul spiritual pe care l-a zidit Creatorul întru
asemănarea chipului Său.
Prima poruncă a lui Dumnezeu: ,,creșteți și vă înmulțiți!”, se referă la
creșterea spirituală, creșterea în frecvență, iar noi, ne-am axat pe înmulțire
și am uitat de creștere.
Schimbările cotidiene crează rătăciri în
realitatea guvernată de haosul contemporan și devine tot mai problematic a
pătrunde cuvintele apostolilor, cum ar fi ale Apostolului Pavel: „Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este
același” – altfel vorbind, toate sunt schimbătoare, cu excepția învățăturii
lui Hristos, în care „nu există schimbare
sau umbră de mutare”. Bisericile însă, promovând supremația divinității și
prezența statorniciei lui Hristos, ajung a fi înghesuite de instabilitățile
sociale și chiar supuse unor schimbări politice nu totdeauna morale sau chiar
infidele mesajului evanghelic, pentru că însăși ea, biserica, își cioplește dur
hotarele, în jurul cărora nu permite interveniențe.
Cu toate incertitudinile lumești, duhul
biseicii ortodoxe rămâne totuși ca o stâncă neclintită in credința și cuvântul ei, însă
pentru a nu cădea în vârtejul rătăcirilor din jur, este necesar ca să cunoaștem
dedesubturile mărturisirii acestei credințe, nu doar superficial, ci în esență,
deoarece, anume învțătura orto-doxă, transcendentă, și-a demonstrat necesitatea
și rostul de-a lungul mileniilor.
Acum suntem familiarizați cu
oportunitățile electronice, care au devenit nu doar un instrument eficient de
soluționare rapidă a problemelor, ci și un impediment în comunicarea
sufletească dintre oameni - rude, prieteni, colegi de lucru și de studii,
nemaivorbind de alți factori pandem(on)ici care ne-au impus distanțarea.
Dar! Oricâte momente ar interveni în dimensiunea relațională, omul rămâne a fi totuși ființă a Întregului[3], imperativul căreia este necesitatea spirituală, care încheagă
acest Întreg. Stările interioare și
modul de gândire se exteriorizează prin cuvânt
și, în orice condiții, comunicarea și integrarea constructivă eficientizează
procesele evolutive.
În acest context este binevenit a menționa, că cel mai aplicat
atribut social este cuvântul și
respectiv, acesta este și cel mai aplicat instrument ce înmagazinează și
transmite CODuri prin care se înfăptuiesc (re)configurările energo-informationale.
Savanții - cercetătorii din domeniul fizicii cuantice - au
demonstrat experimental efectele cuvântului rostit: cum (re)structurează
câmpurile cuantice schimbând frecvențele (înalte-joase), dependență de
informație. Actualmente avem o mulțime de experimente: începând de la studiul
lui Masaru Emoto asupra fulgilor formați din apă structurată și continuând cu
experimentele complexe ale cercetătorilor John Wheeler, Niels Bohr,
Heisenberg, Schrodinger și alți titani ai științelor transcendente, care ne
demonstrează că un cuvânt rostit este
un cod informațional, ce are impact
direct cu toate structurile de câmp din raza pe care o atinge, având forță de
(re)structurare a frecvențelor.
Ba mai mult!
Fiecare cuvânt are o frecvență specifică, dependență de informația
pe care o poartă! Respectiv, cuvintele frumoase au frecvențe înalte, de
vindecare, iar cuvintele mai puțin frumoase (vulgarisme) au frecvențe joase, de
îmbolnăvire. E bine de reținut, că orice cuvânt rostit, influențează în primul
rând câmpul celui care îl rostește, apoi și a celor din jur, care se află în
aria sonoră și cuantică. Iar dacă a fost demonstrat că orice cuvânt afectează
toată materia fizică din jur, oare nu afectează și sufletul, care este materie
metafizică? Ori zice Iisus: „Ce va folosi
omului de ar dobândi lumea toată și-și va pierde sufletul său?”.
Deci, va urma un caleidoscop explicativ și interpretativ al semnelor
și semnificațiilor, pentru luminarea minților întru cunoașterea Adevărului,
deoarece, doar cunoașterea
esențialului ne poate ține înafara confuziei și rătăcirilor lumești.
Nu ne vom opri la
treptele de trecere de la Vechiul la Noul Testament, precum nici la
necesitatea altor trepte – de înțelegere a subtilităților incifrate în
parabolele lui Iisus, care compactifică multe sensuri semiotice sub expuneri
simple, ce reflectă situații atemporale, deoarece, abia acum, fizica cuantică
ne aduce deschideri prin care înțelegem lumea altfel, ducând la descoperiri supranaturale, lăsate de Dumnezeu
prin anumite semne și minuni: cum ar fi arătarea lui Dumnezeu
la stejarul lui Mamvri, sau arătarea Maicii Domnului înconjutată de foc, arătarea
flăcărilor de-asupra capurilor celor adunați la Ciczecime ș. a. – însă toate
aceste descoperiri sunt rezultate din insuflarea divină, cu vederea semnelor prin discernământ
duhovnicesc și prin danie de gând clar și senin, prin înețegerea de dincolo de
cuvânt, prin fulgr al minții.
Acestea sunt
fenomene care, până nu demult se considerau minuni ce întrec legile minții și a
firii – taine transcendente, la care pătrunderea omenească nu are acces. Acum
însă, fizica cuantică vine cu multe explicații demonstrate experimental și este
posibilă cu-n(o)așterea lumii nevăzute, menționată în scrierile sfinte și, nu
doar că este posibilă, ci este necesară! Deoarece, cum spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul: cel mai mare păcat este
necunoașterea cauzei lucrurilor.
Toate încep -
așa cum am menționat anterior – de la cuvânt.
Dar! Sunt cuvvinte ale Bibliei și sunt cuvinte ale tradițiilor. Acestea
totdeauna au mers mână în mână și foarte des se confundă între ele, aducând
confuzie și în jur. Profețiile descrise în Vechiul și Noul Testament tălmăcesc
voința lui Dumnezeu prin insuflarea Duhului Sfânt, însă, apare întrebarea: cum
lucrează acest Duh? Max Plank, care toată viața și-a dedicat-o științei, s-a
expus în felul următor: „Eu
am studiat atomul și pot spune: nu există materie în sine! Toată materia a
apărut și există datorită forței, care pune în mișcare particulele și le
menține în forma unui minuscul sistem solar – atom. Dar așa cum în tot
universul nu există energie eternă inteligentă, urmează să presupunem, că în
spatele acestei energii există un Duh, care posedă inteligență și conștiință în
sine. Acest Duh este cauza principală a oricărei materii!”
– aceasta este declarația unui mare savant, om de știință, care a pus bazele
unei cercetări transcendente, a științei imperative – fizica cuantică.
Cunoașterea rămâne a fi calea firească și cea mai eficientă în pătrunderea tainelor
transcendente. Dar este foarte subțire hotarul dintre profețiile dumnezeiești,
ce se fac prin insuflare de Duh pozitiv și profețiile demonice, care se
întemeiază pe ritualuri negative – între acestea două curgeri fiind OMul.
Anume
cunoașterea semnelor și semnificațiilor ne poate orienta pe calea liminii și ne
poate ocroti de rătăcire: anume cunoașterea semnelor și semnificațiilor i-a
făcut pe magi să fie primii care au mers și s-au închinat cu daruri când s-a
născut Hristos. De aceea, dragilor, este binevenită cunoașterea semioticii!
Pentru a delimita calea corectă de calea rătăcirii, este necesar ca să le
cunoaștem pe ambele: să știm ce e bine, unde e bine și de ce; să știm ce e rău,
unde e rău și de ce. Să cunoaștem cum lucrează Duhul binelui și cum lucrează
Duhul răuli.
În teologie se operează cu asemenea termeni de Duh al binelui și al răului; înger și demon, iar în știință – în fizică cuantică – se operează cu termeni de frecvență înaltă și frecvență joasă. Vom veni cu noi relatări în explicarea fenomenelor transcendente și impactul semnificativ al simbolurilor asupra frecvențelor câmpului.
Ce înseamnă simbol și semnificație?
Simbolul este un semn, un obiect sau o imagine ce reprezintă prin analogie indirectă o noțiune, o însușire, o idee, un fenomen sau o stare; iar semnificația este conținutul semantic, sensul și accepția, adică, valoarea simbolică a semnului, noima și importanța acestuia.
De exemplu, găsim pe multe icoane crinul de culoare albă - îi putem spune lilie de culoare imaculată - de la asta nu se va schimba forma coroanei, nici semnificația acestui semnificant: râmâne floarea care este simbol al purității, stabilității și promisiunei împlinite, deoarece, însăși Arhanghelul Gavriil când i-a adus vestea Fecioarei Maria că va naște pe Mesia, avea în mână o creangă de crin.
Ori să exemplificm un simbol mai comlicat, cu semnificații contradictorii – șarpele – pe care-l găsim în diferite locuri: începând de la Adam și Eva, ce au fost îndemnați de șarpe să mănânce din Pomul Cunoașterii – care semnifică dușman ce ademenește prin viclenie și continuând cu Moise, care, ducând poporul prin Egipt, a aruncat jos toiagul care prefăcându-se în șarpe, Moise l-a ridicat spunând că acesta este simbolul tămăduirii, că fiecare om mușcat de vre-un șarpe, să privească la acel simbol și se va tămădui imediat – de atunci, șarpele are și mesajul benefic al tămăduirii, păstrând această semnificație până și în zilele noastre pe logourile rețelelor farmaceutice. Simbolul șarpelui îl găsim și pe toiagul episcopal – doi șerpi împletiți de toiag, care în vîrf se privesc unul pe celălalt.
Dacă studiem mitologia mayașilor, găsim că șarpele era
cel mai frecvent simbol regal, care,
semnifica înțelepciune și axa centrală de comunicare dintre lumea pământeană și
lumea spirituală, purtând conotație a renașterii. Șarpele îl găsim și în
hinduism, și în buddhism, cu semnificație a mișcării eterne și atemporalitatea
ființării.
La yigini etse kundalini - simbolul a doi șerpi ce se împletesc sub formă de spirală de la baza coloanei vertebrale – numit osul sacru și semnifică energia primordială, absolută. Potrivit textelor indiene din Upanishade, trezirea acestor energii este calea supremă spre cunoaștere ce stimulează realizarea sinelui.
Cum se înfăptuiește această „trezire”?
Impuritățile energetice din corp dispar, corpul metafizic devine proporționat, iar ochii subiectului sunt strălucitori și atractivi, pupilele i se măresc și se concentrează direct – subiectul e cuprins de o bucurie interioară inexplicabilă. Asemenea fenomen îl putem observa și se întâmlă inconștient oricărui om îndrăgostit. Dar! Oare nu ne învață Hristos de două mii de ani, că iubirea este calea spre desăvârșire?!
Cum să înțelegem când șarpele are semnificație negativă și când are semnificație pozitivă? Interpretările depind doar de contextul în care se află simbolul.
Un alt simbol interesant este crucea – care, în teologie o găsim cel mai des în redarea dureroasei răstigniri a lui Hristos. În semiotică crucea semnifică suferință, închidere, greutate, sfârșit - încheierea unui ciclu și începerea altuia. Acest simbol însă, nu este doar de la răstignirea lui Hristos, ci are o proveniență la fel de îndepărtată ca și al șarpelui. Și nu este vorba doar de crucea ankh, găsită în cultura egipteană, ci avem dovezi arheologice care ne demonstrează existența acestui simbol sculptat în piatră încă de civilizațiile anterioare și care, după contextul în care erau sculpturile, crucea cu opt colțuri era considerată simbol al veșniciei. Simbolul crucii poate fi găsit în picturile iconografice din biserici și catedrale, începând de la temelii, până la cupole.
Uluitor este faptul că, în organismul ființei umane
există o proteină cu ajutorul căreia corpul nostru devine unitar - aceasta se
numește laminină și are forma crucii! Alt moment impresionant a fost
descoperit în anul 2018, când savanții din domeniul fizicii cuantice pentru prima dată în istoria științei au
reușit să înregistreze vibrația unei particule de lumină și au demonstrat că
are forma crucii cu opt colțuri - exact ca în sculpturile arheologice datate cu
peste 7500 ani.
Mai revenim cu relatări despre acestea și multe alte simboluri și semnificații ale fenomenelor transcendente, întru sporirea și creșterea noastră spirituală.
Conștientizând transcendența, înțelegem că minunate sunt tainele ființării, dar cunoscând semiotica, vom pătrunde multe fenomene din jurul nostru, căci lucrările Creatorului curg peste noi încontinuu, ca un izvor de apă vie și noi suntem în liberă alegere, să ne potolim setea de cunoaștere, ori să rămânem cantonați într-o gândire liniară, îngustă și lipsită de dulceața înțelepciunii. Cunoașterea transdisciplinară ne va ajută să parcurgem cu rost călătoria vieții acesteia, spre desăvârșirea duhovnicească și, dacă rațiunea este umană iar intuiția este divină, atunci, precum am căzut de la intuiție la rațiune, așa să ne înălțm - prin rațiune la intuiție - prin uman la divin...
[1] Lume nevăzută –
expresie biblică.
[2] Știință imperativă –
știință obligatorie despre fenomene transcendente - dimensiune fără de care este imposibilă ființa și
ființarea.
[3] Știința nouă a
demonstrat exestința unu întreg din
care fiecare ființă este parte constitutivă: de la nanoparticule, până la
corpurile cerești (inclusiv constelații, galaxii), aflându-se într-o
interdependență permanentă.
