Actualitatea
Oportunitățile digitale ne-au prins într-un vârtej informațional din care nu este scăpare – nici fără asta nu putem, dar și direcția o vedem, că prinde o alură nesănătoasă. Avem acces la tot felul de instruiri, cursuri de formare și sunt atât de frumos oferite, încât e greu de realizat că lucrurile nu merg tocmai în direcția constructivă, iar acei ce-și pun întrebări, se împiedică de ,,atotștiutori” care vând programe de inițiere și iluminare. În asemenea situație este firesc, ca OMul să caute soluții și căi de ieșire la Lumină.
Toți spun ,,fii tu însuți”, dar nimeni nu spune că asta este în primul rând Conștientizarea Întregului, că acel ,,tu însuți” este o minusculă parte din ÎNTREG, care nu poate trăi înafară, iar cea mai mare parte din ,,tine” nu îți aparține. Puțini sunt gata să plătească prețul unei schimbări și de aceea majoritatea lumii plutește în rutina vieții și în dialectica visului trait.
De ce? Cu ce? Cum?
Este straniu că lumea se deprinde cu aceste stări și pe alocuri le apără sau chiar se complace în ele: se deprinde cu durerea sufletească și o numește „caracter”; se deprinde cu golul interior și îl numește „liniște”; se deprinde cu frica și o numește „prudență”, etc..
Toți sunt în căutarea dezvoltării personale și inițierii spirituale, însă puțini înțeleg că inițierea începe de la conștientizarea interioară, de la discernământul de a înțelege limpede unde e durerea, unde e golul, unde e liniștea, când vorbește frica și când vorbește prudența, unde este deprinderea și unde este alegerea conștientă.
Omul conștient nu este mai bun, ci este sincer cu sine și încetează să joace roluri – este o ieșire din matricea iluziilor, o înțelegere a predispozițiilor moștenite sau impuse și o asumare a noilor posibilități. Aceasta este transformarea și ea nu e deloc ușoară: conștientizarea fiind cel mai bun început de transformare.
Abordarea conștientă
Deseori le spun scepticilor: cine nu credeți în magie, studiați fizica cuantică! Această știință, numită și „știința nouă”, aduce multe explicații, demonstrate experimental și ne arată o mulțime de fenomene, care nu se văd cu ochiul liber, se văd doar efectele. Câmpul cuantic este un fenomen hotărâtor al realității – un câmp prin care se transmit impulsurile de energie și de informați, în urma interacțiunilor elementelor din Întregul Sistem.
Ultima vreme urmărim pe rețele tot mai multe anunțuri și promovări ale unor (pseudo)inițiați care se/ne aruncă în diferite extreme de așa numită dezvoltare personală, spirituală, cunoaștere a sinelui, evoluție inițiatică, etc. – ne propun și ne vând ,,pastila minune” pentru care omul contemporan este gata să plătească bani mulți, doar ca să-și împlinească dorințele nu întotdeauna folositoare. A spus și Sfântul Apostol Pavel, că omul e liber să facă ce vrea el, dar nu tot ce face e spre folosul lui.
Problema!
Studiu de caz: Recent am nimerit (ne)întâmplător într-un cerc necunoscut, unde mai multe personae care se arătau foarte inteligente și cunoscătoare, au adus în discuție problema oamenilor ratați, precum că ei singuri sunt de vină și cum este corect de pracat pentru ca lucrurile să meargă bine în viață. Ascultam cu atenție, la început fără să mă implic, apoi, mi-am permis să comentez ceva de genul că toți avem perioade în care suntem ratați și să pun câteva întrebări: despre datoriile karmice, predispoziția genetică și potentialul individual. Zic: „Poate eu nu pot mai mult decât atât, ce să fac, decât să mă resemnez? Ori cum se spune în popor: smerenia! Căci nu-mi pot asuma ceea ce NU POT.”. Doamne, am fost asaltată cu sfaturi, unul mai „înțelept” ca altul – ce să fac, cum să fac, ce să nu mai fac, etc.. Ba mai mult: îmi recomandau tehnici de vizualizare, de spiritualizare, de transformare – informații distorsionate care m-au lăsat cu un acid îngrijorător, deoarece, în caz de necunoaștere, chiar m-ar fi convins.
Problema constă în faptul că, acestor autonumiți „inițiați” le lipsește simpla și corecta înțelegere a fizicii cuantice și pătrunderea în esență a fenomenologiei. Ei dețin careva informații despre punctul de singularitate, incertitudine, inseparabilitate cuantică, despre efectul observatorului, că omul poate influența realitatea, etc., operează cu anumiți termini mai puțin cunoscuți lumii, ca să poată convinge și influența direcția de gândire a necunoscătorilor, dar! Din toate aceste formule, au omis esențialul – responsabilitatea pentru efectele imperative: orice alegere are un preț.
Cauze și efecte
Sunt lucruri, care în principiu ne este interzis să le influențăm și să le schimbăm! În acest context, fizica cuantică este folosită ca un factor de influență psihologică și de manipulare conștientă, inclusiv în explicarea aspectelor spirituale. Ni se repetă că omul are puteri nelimitate și dacă omul ar dori și ar crede, ar muta munții, că așa a spus Iisus. Adică, ne imaginăm ceva și trăim starea că deja s-a întâmplat și, acest ,,ceva” se materializează în realitate la comanda dorinței noastre, că acest fenomen a fost demonstrat științific. Puțini însă își pun întrebări de genul: ,,Am eu oare dreptul să mut acel munte?! Oare nu-i stă mai bine acolo unde l-a pus Dumnezeu?! Ori dacă eu mut muntele, de după el nu va veni o avalanșă ori un râu care să mă înece?! Pot eu „înota” ca să supraviețuiesc consecințelor?!”.
Unii spun că nu funcționează metodele date, dar mulți forțează lucrurile și prin diferite tehnici de vizualizare (și nu doar) își aduc în viața lor belșug, bucurie și chiar realizări profesionale. Se cere a înțelege că, fizica cuantică funcționează după anumite principii, ce au la bază cu-adevărat incertitudinea, probabilitatea și ce este foarte important, coerența.
Incertitudinea - toate variantele posibile deja există, când facem o alegere, este necesar să știm, că automat ne desprindem de celelalte variante, deoarece, în spațiul 3D, în același timp și în același spațiu nu pot exista două particule concomitent - două unde, da, chiar o infinitate de unde pot coexista concomitent, iar două particule - nu.
Probabilitatea - depinde de context, de condiții și de informația transmisă de însăși OMul, dar, informația depinde de pregătirea omului și de calitatea valorilor acestuia, deoarece, a influența lucrurile într-o direcție, asta presupune și consecințe pe care omul de cele mai multe ori nu este pregătit să și le asume.
Coerența – este relația de fază bine definită, care ține superpoziția; în cazul nostru este imperativul dintre gând-emoție-intenție-acțiune: dacă se pierde coerența, apare decoerența și se materializează una din infinitele posibilități.
Poate omul să vizualizeze zile întregi, săptămâni, ani și să nu aibă rezultatul așteptat; dar poate emite un impuls de moment care schimbă cursul lucrurilor.
Trecută prin prisma rațională, ideea că asta se poate întâmpla este din domeniul fantasticului și îl poziționează pe om într-un con de umbră al primitivismului, transformându-l într-un infantil care crede că a trimis o dorință Universului și acesta o va împlini, fără să-i ceară vre-un oarecare preț pentru a echilibra Sistemul.
Echilibrul Universului
Vorbind despre fizica cuantică și despre influențarea în practică a câmpului cuantic, este necesar să înțelegem un principiu de bază (ceea ce nu spun inițiații crescuți ca ciupercile după ploaie și nu mă refer la adevărații cunoscători, care sunt extrem de puțini) că orice alegere pe care o facem, are consecințele imperative, este automat o alegere a responsabilității pe care alegătorul inconștient și-o asumă – este un program creat de algoritmii legităților cuantice, care nu se văd în sine, dar consecințele sunt inevitabile. Deci, când încercăm să influențăm forțat realitatea cu dorințele noastre, este bine la început să avem discernământ și să cugetăm: în ce măsură suntem gata de a ne asuma suita de consecințe, care inevitabil este – așa cum privind moneda pe o parte, conștientizăm neîndoielnic că ea are și cealaltă parte.
A vizualiza ceva, pentru a intra în coerență cu anumite frecvențe ce pot influența mecanismele de materializare, este o practică bună, însă aceasta este doar un instrument de conexiune la Marele Sistem și nu asigură o protecție sau o scutire de consecințe.
Riscuri și recomandări
Păcatul constă în faptul că, foarte multă lume intră în dependență de aceste ,,instrumente” și nu își asumă continuitatea și dependența de consecințe, însă acestea sunt inseparabile. Mulți nu înțeleg, că după ce încep transformările, este practic imposibil să stăpânești cursul lucrurilor, nu pot să-și controleze starea și atenția, acea ,,stare de veghe” obligatorie, despre care este scris în Biblie. După pornirea unei asemenea transformări, deja altcineva controlează procesul – mecanismul care face echilibrul. Nu putem lua resursele dintr-o parte și să nu punem nimic în loc, căci Universul are algoritmul său de echilibrare așa cum a fost creat la început, încât, cum este scris: ,,nimic nu-i lipsește”.
Este necesar a avea deplină încredere în sursele de informare înainte de aruncarea în extreme: dacă omul forțează niște programe pentru a-și atrage succes, bogăție, realizări, asta implică un algoritm care fură din viitor, inclusiv din resursele urmașilor, deoarece, predecesorii nu mai sunt în viață, dar urmașii riscă să nu fie, ori să se nască bolnavi, lipsiți de energie vitală, deoarece, resursele au fost furate.
Dumnezeu l-a creat pe om, ca acesta să se bucure de viață, să se manifeste și să se realizeze frumos și, pentru asta nu este necesar să forțeze lucrurile în jur, să ceară ori să fure succesul cuiva. Este suficient ca omul să fie bun și curat din punct de vedere energetic – adică, gânduri, intenții, vorbe, fapte – și are toate premisele împlinitoare; să trăiască prezența conștientă; să accepte ceea ce nu poate controla; să înțeleagă că suferința este partea de verso a bucuriei; să trăiască în iubire, nădăjduire și în armonie cu Întregul, fără să-i ceară împlinirea dorințelor; să aibă un echilibru functional sănătos/armonios cu sine și cu cei din jur; iar sensul vieții să fie de a-și manifesta cea mai bună versiune a sa posibilă, fără să aștepte recompensă – aceasta vine din interior, din împărăția Tatălui, cum a numit-o Iisus; și în final, să nu forțeze rânduiala pe care a lăsat-o Creatorul; să trăiască și să se bucure că EXISTĂ...
Ana SÎRBU,
Doctor în științe Semiotice
